Soluția în cazul Hexi Pharma - mortul e vinovat

   Mortul e vinovat și, cuprins de remușcări, după ce ani de zile n-a fost familiarizat cu termenul, s-a sinucis. 

   Serviciile n-au văzut și n-au știut nimic, pentru că la momentul maxim de regret, atunci când piciorul se blocase în accelerație, mortu` nu era anchetat, ci doar fapta era anchetată. Care va să zică, mortu` putea să-și lichideze toți complicii în voie, dacă ar fi avut complici, putea s-o ușchească, putea să facă ce voiau mușchii lui, câtă vreme dosarul deschis era in rem, în schimb, a ales să se sinucidă.

   Să presupunem că ești o pușculiță a serviciilor. Pe hârtie, tu ești un prosper om de afaceri, în realitate, doar o parte din avere e a ta, restul e al unor băieți care au hotărât că bugetul anual alocat sunt doar bani de buzunar, iar banii adevărați vin din afaceri precum cea condusă de tine. Ai spate, vinzi moarte tuturor spitalelor. Din schemă fac parte și managerii de spitale, care n-ar fi manageri dacă nu ți-ar cumpăra și marfa ta. Treaba merge ani de zile, morții din cauza produselor tale nu figurează nicăieri, tu îți iei bani fără nicio mustrare de conștiință, stăpânii tăi își primesc partea, tot fără nicio mustrare de conștiință, chiar și managerii de spitale își iau partea, culmea, tot fără mustrări de conștiință. Toată lumea e fericită, fără mustrări de conștiință, până într-o zi, când un alt serviciu supărat că stăpânii tăi i-au spart pușculițele, se răzbună dând în vileag cum funcționează pușculița pe care o conduci.

   DNA-ul, care până atunci era vigilent precum un uliu, se face că plouă. Te prinzi că și tu și DNA-ul sunteți simbriașii aceluiași stăpân. Cu chiu, cu vai se deschide de către parchetul general o anchetă in rem. Mergi de două ori la parchet să dai declarații pentru o faptă in rem. Tu nu ești vizat, faptele s-au petrecut de la sine. Se aprinde lumea și pune tot mai multe întrebări, și DNA-u și președintele și tehnocratul șef dau din colț în colț și discută la modul general ceva ce, în cazul de față, e foarte concret - tu ai vândut ani de zile la multe spitale apă chioară pe post de dezinfectant și, din cauza ta, oameni au murit cu zile. 

   Ancheta continuă in rem, iar pe tine te apucă brusc mustrarea de conștiință. Pleci la întâlnirea cu Sfântu`Petru cu o mașină de mâna a doua, din care nu mai rămâne mare lucru. După ce te adună cu fărașul, și-ți fac testul ADN, ești declarat mort, vinovat și judecat de justiția divină. Pe lumea cealaltă ai pus-o! Post-mortem ți se deschide un dosar și o avalanșă de rahat din sistemul de sănătate se revarsă zi de zi pe ecranele televizorului, până lumea se plictisește și schimbă canalul, că e un meci la Euro.

   Concluzia: nimeni nu scapă, nici măcar pe lumea cealaltă, de anchetele DNA-ului. Mulțumim Cerului că te avem, DNA!