Social Icons

luni, 15 august 2016

Top 3 vinovați din cauza cărora n-o duci mai bine

Ce instituții nereformate țin România pe loc
   De fiecare dată când se caută vinovați pentru lucrurile ce merg anapoda în țara asta, în topul listei stau parlamentul, guvernul și corupția în general.


   Și parlamentul și guvernul, instituții văzute ca fiind avangarda corupției, poartă vina pentru direcția în care se îndreaptă economia țării, dar aceste instituții sunt în vârful piramidei, și vorba proverbului „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții”. 

   Sfinții noștri sunt trei și sunt arhicunoscuți de toată lumea. CNADNR-ul, ANAF-ul (Fiscul) și Inspecția Muncii sunt principalele obstacole în calea dezvoltării României. 

   CNADNR (Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România)

   Această instituție, de la înființarea sa în anul 2004, a reușit „performanța” să construiască 570 de km de autostradă (în 2004 erau 113 km de autostradă) și să „modernizeze” 2.350 km de drumuri naționale, și să întrețină autostrăzile și drumurile, totul, la infimul preț de aproape 15 miliarde de euro (vezi aici situația în detaliu). Cifra de 15 miliarde de euro era aferentă perioadei 2004 - 2015 (trimestrul III). E cert că de anul trecut s-a depășit cu mult pragul de 15 miliarde de euro.

    Dezvoltarea României e ținută în loc de niște directorași ce fac studii de fezabilitate, negociază contracte de construcție de autostrăzi mult supraevaluate, iar când autostrada o ia la vale sau ajunge la prețuri astronomice precum bucățile de autostradă Bechtel, contractele se evaporă, dispar, sau penalizările aplicate companiilor ce nu-și fac treaba nu acoperă nici măcar 20% din valoarea prejudiciului. 

   Lipsa autostrăzilor ne-a costat scump în ultimul deceniu și ne va costa în continuare. Soluția aleasă de noul guvern e să împartă această infecție numită CNADNR în două. Așa, vom avea două furuncule în loc de unul. Un furuncul se va ocupa de întreținere și celălalt de construcție. Deci cele două noi companii vor avea aceleași atribuții ca și vechea, doar că vom avea mai mulți directorași, șefi și șefuleți, care vor tăia în continuare frunze la câini în două sedii, în loc de unul, cu structuri organizatorice separate, deci, mai stufoase decât actuala structură.

      ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală)

    Dacă e să faci un top al celor mai ineficiente Fiscuri din UE, până anul trecut ANAF-ul nostru era pe primul loc. Anul trecut, conform, ultimelor date Eurostat, primul loc la ineficiență a fost ocupat de Fiscul irlandez. Asta nu înseamnă că Fiscul nostru a performat, s-a încordat și i-a luat față Fiscului irlandez. Nu, ANAF-ul nostru a fost la fel de lamentabil ca în ultimul deceniu, iar Fiscul irlandez a fost mai lamentabil decât în anul anterior, când era pe penultimul loc. 
  
    Anul acesta, ANAF-ul nostru va realiza o premieră post-decembristă, adică va colecta la bugetul centralizat mai puțin decât în anul anterior (vezi aici). Zilele acestea, aud cum ne lăudăm că avem cea mai mare creștere economică pe trimestrul II din UE. Asta înseamnă că economia de acum e mai mare decât cea din urmă cu un an, deci, în economie sunt mai mulți bani. Ce reușește ANAF-ul în aceste condiții prielnice? Reușește să aducă mai puțini bani la buget în primele șase luni, perioadă ce cuprinde și trimestrul II (cu peste 2 miliarde de lei mai puțin decât anul trecut).

    Cum justifică această instituție slaba colectare? Prin reducerea TVA-ului. Doar că, avem o economie mai mare, deci mai mulți bani și scăderea TVA-ului ar trebui să fie acoperită de creșterea consumului. Ce nu ne explică ANAF-ul e că în aprilie veniturile fiscale colectate au fost mai mari decât cele din mai și în mai au fost mai mari decât cele din iunie. Suntem, așadar, pe un trend de scădere a veniturilor colectate, deși TVA-ul n-a mai scăzut în timpul anului (vezi aici evoluția veniturilor fiscale). 

   De fiecare dată când se pune placa „n-am bani”, trebuie de știut că banii nu sunt pentru că ANAF-ul face spectacol cu maneliști și bătrăne ce vând usturoi la colț de stradă, și nu-și bagă deloc nasul în treburile Marilor Contribuabili. Marea evaziune nu e la shaormeria din colț, ci la balenele din economie care scot banii din țară prin achiziții intra-grup la prețuri nesimțit de mari sau, pur și simplu, prin neplata accizelor sau a TVA-ului.

      Inspecția muncii

   În România, conform Consiliului Fiscal, 1,5 milioane de români lucrează la negru. Dacă adăugăm la această cifră și cei aproape 5 milioane de salariați (efectivul salariaților din economie), ne rezultă că aproape unu din patru salariați e plătit la negru. Asta înseamnă mai puțini bani la fondul de pensii, la asigurările de sănătale, la fondul de șomaj. 
   Deficitul la fondul de pensii pe anul trecut a fost de 18 miliarde de lei (4 miliarde de euro), iar cheltuielile totale ale fondului au fost de 52 miliarde de lei (11,55 miliarde de euro). Deficitul, în condițiile actuale, nu s-ar acoperi dacă Inspecția Muncii și-ar face treaba și ar scoate la lumină cele 1,5 milioane de locuri de muncă, dar ar fi semnificativ mai mic. Ar rămâne astfel bani pentru alte găuri de acoperit. 

   Vina pentru numărul mare de locuri de muncă plătite la negru e dată pe taxarea mare a muncii. Vina pentru colectarea slabă a TVA-ului era pusă pe seama procentului prea mare a acestuia. TVA-ul a scăzut, dar colectarea nu s-a îmbunătăție semnificativ. CAS-ul a scăzut acum mai bine de un an și jumătate, dar impactul asupra muncii la negru nu e sesizabil. Se doresc mai multe reduceri de taxe pe muncă sau pe consum. Dacă atunci când taxele scad, și au scăzut, nu se văd rezultate, când vor crește la loc, pentru că bugetul are nevoie de bani, cam ce credeți că ne așteaptă?

   Cele trei instituții trebuie reformate. Orice guvern sau parlament am avea, dacă nu se schimbă ceva în modul de funcționare al acestor instituții, și nu mă refer la conducerea acestora, ci la resursa umană per ansamblu, nu vom putea spera o soartă mai bună. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu