În timp ce statele occidentale marii contribuabili generează 65% - 70% din veniturile fiscale, adică ceea ce colectează Fiscul, la noi generează aproximativ 44%, conform datelor din prezentarea „Creșterea economică, dezvoltarea României și reducerea sărăciei” susținută de viceguvernatorul BNR Florin Georgescu (vezi aici).
Recent, un raport al FMI despre Direcția Generală a Marilor Contribuabili (DGAMC) din cadrul ANAF-ului, cea care gestionează colectarea de la marile companii din economia românească, ne arătă și de ce la noi nu se poate poate colecta mai mult (vezi aici raportul).
Recent, un raport al FMI despre Direcția Generală a Marilor Contribuabili (DGAMC) din cadrul ANAF-ului, cea care gestionează colectarea de la marile companii din economia românească, ne arătă și de ce la noi nu se poate poate colecta mai mult (vezi aici raportul).
ANAF-ul nostru, respectiv DGAMC, e ca un lăutar urechist ce cântă o compoziție de Bach după lălăielile unui bețiv eșuat într-o cârciumă din Obor. În raport ni se spune că s-au înregistrat „progrese” de la începutul anului, adică de când a venit noul guvern, dar, chiar și cu aceste „progrese” înregistrate, situația e dezastroasă. Asta e o formă de curtoazie a expertului angajat de ANAF față de actuala conducere. Dacă ținem cont că veniturile fiscale de anul acesta pe primele șapte luni sunt mai mici decât cele de anul trecut din aceeași perioadă, putem intui că DGAMC-ul n-a rupt norii în materie de colectare de la începutul anului.
Din raport aflăm că inspectorii ANAF din această direcție nu au nicio strategie în materie de identificare a riscurilor fiscale, adică băieții habar n-au cine și cum fură.
Inspecțiile la marile companii vizau returnarea de TVA, deși acest risc de fraudare în cadrul acestor companii e mic. Și un copil știe că returnările ilegale de TVA le fac srl-urile înlănțuite până când li se pierde urma și nu Petromul, Dacia sau alte mari companii. Acest lucru nu e cunoscut la DGAMC. Deci, în loc să se ocupe de externalizarea profiturilor prin umflarea artificială a cheltuielilor, practică mult utilizată de marile companii, direcția vrea să-i prindă pe cei ce returnează ilegal TVA-ul. În majoritatea cazurilor neidentificându-se probleme cu TVA-ul, inspectorii pleacă mulțumiți, în timp ce externalizarea profiturilor prin umflarea artificială a cheltuielilor continuă nestingherită.
O altă problemă ridicată de raportul în cauză e nespecializarea pe domenii a inspectorilor ANAF ce acționează în cadrul DGAMC. Adică, Georgică de la sculărie face de toate, verificând marile companii din industria petrolieră, din industria prelucrătoare, din comerț, din domeniul bancar, din orice. Vedem că la ANAF se poartă spiritele encclopedice specifice epocii umaniste. Dacă habar n-ai cum funcționează un sistem, nefiind specializat pe domeniu, de unde să știi unde te fură?
Raportul cuprinde multe alte probleme identificate în această direcție. Anul trecut, DGAMC a colectat 93 de miliarde de lei dintr-un total al 196,8 miliarde de lei cât a colectat ANAF-ul, conform rapoartelor ANAF (vezi aici). Dacă e să ne ghidăm după procentul colectării în statele occidentale avansat de dl Georgescu, atunci suma colectată de la marii contribuabili ar fi trebuit să fie cu 40 - 50 de miliarde de lei mai mare.
Raportul ne arată că avem de-a face cu un grad mare de amatorism în privința Fiscului, mai ale dacă ținem cont că, direcția de care vorbim grupează o bună parte din elita ANAF-ului. În Statele Unite e vorba că doar moartea și taxele sunt sigure, cu referință la eficiența fiscului american. La noi, doar moartea e sigură, taxele, dacă ești muritor de rând, sunt și ele sigure, iar dacă ești o mare companie, atunci ai o plajă întreagă de opțiuni.
Inspecțiile la marile companii vizau returnarea de TVA, deși acest risc de fraudare în cadrul acestor companii e mic. Și un copil știe că returnările ilegale de TVA le fac srl-urile înlănțuite până când li se pierde urma și nu Petromul, Dacia sau alte mari companii. Acest lucru nu e cunoscut la DGAMC. Deci, în loc să se ocupe de externalizarea profiturilor prin umflarea artificială a cheltuielilor, practică mult utilizată de marile companii, direcția vrea să-i prindă pe cei ce returnează ilegal TVA-ul. În majoritatea cazurilor neidentificându-se probleme cu TVA-ul, inspectorii pleacă mulțumiți, în timp ce externalizarea profiturilor prin umflarea artificială a cheltuielilor continuă nestingherită.
O altă problemă ridicată de raportul în cauză e nespecializarea pe domenii a inspectorilor ANAF ce acționează în cadrul DGAMC. Adică, Georgică de la sculărie face de toate, verificând marile companii din industria petrolieră, din industria prelucrătoare, din comerț, din domeniul bancar, din orice. Vedem că la ANAF se poartă spiritele encclopedice specifice epocii umaniste. Dacă habar n-ai cum funcționează un sistem, nefiind specializat pe domeniu, de unde să știi unde te fură?
Raportul cuprinde multe alte probleme identificate în această direcție. Anul trecut, DGAMC a colectat 93 de miliarde de lei dintr-un total al 196,8 miliarde de lei cât a colectat ANAF-ul, conform rapoartelor ANAF (vezi aici). Dacă e să ne ghidăm după procentul colectării în statele occidentale avansat de dl Georgescu, atunci suma colectată de la marii contribuabili ar fi trebuit să fie cu 40 - 50 de miliarde de lei mai mare.
Raportul ne arată că avem de-a face cu un grad mare de amatorism în privința Fiscului, mai ale dacă ținem cont că, direcția de care vorbim grupează o bună parte din elita ANAF-ului. În Statele Unite e vorba că doar moartea și taxele sunt sigure, cu referință la eficiența fiscului american. La noi, doar moartea e sigură, taxele, dacă ești muritor de rând, sunt și ele sigure, iar dacă ești o mare companie, atunci ai o plajă întreagă de opțiuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu