Când FMI și Isărescu îți zic va fi caniculă, pregătește-ți cojocul!

   Zilele acestea, FMI-ul ne prezice că vom crește economic ca Făt-Frumos, nu doar anul acesta, ci și la anul și la mulți ani (vezi aici). Isărescu ne liniștește că nu ne vom supraîncălzi și că avem o creștere economică sustenabilă deocamdată (vezi aici).

   Și Isărescu și FMI sunt optimiști în ceea ce privește evoluția economică a României din următorii ani.

   Viitor luminos ni se arată, dar să nu uităm de falsele profeții din trecut

   În noiembrie 2008, știți acel an premergător crizei, Mama Omida FMI ne spunea că România va avea o creștere economică în 2009 de 3,5% (vezi aici). La începutul lui 2008, Isărescu prognoza șapte ani de creștere economică a României (vezi aici interviul).

   În 2009, când deja criza ne lovise, pe la finalul lui martie, dl Isărescu era foarte optimist în ceea ce privește evoluția economică din acel an, profețind că vom încheia anul cu o creștere economică, iar scăderea din primul trimestru e ceva conjunctural (vezi aici). 

   Ce s-a întâmplat în 2009?

  În 2009, conform datelor Eurostat, România a înregistrat o scădere economică de 7,1% față de anul anterior (vezi aici datele). Datele INS, diseminate pe trimestre (Eurostatul preia datele de la INS), ne arată că toate trimestrele din 2009 au înregistrat scăderi față de cele corespondente din 2008 (vezi datele exacte, accesând documentul excel aici). Deci n-a existat nicio revenire în a doua jumătate a anului, cum prevestea Isărescu la finalul lunii martie, și nicio creștere economică pe tot parcursul anului, cum prognoza FMI-ul la finalul anului anterior. Economia s-a scufundat precum un bolovan aruncat în apă. Culmea e că și anul următor, în 2010, economia s-a mai scufundat cu 0,8% față de 2009 (vezi datele aici).

   Deci, nici FMI nici Isărescu n-au avut nicio treabă cu prognozele economice pe anul 2009, dar acest amănunt nu i-a făcut să se abțină de la prognoze pentru anul 2010 și 2011.

   La sfârșitul lunii mai din 2009, FMI-ul prognoza (pentru că nu se poate abține - vezi aici articolul) că vom avea o scădere economică de 4,1% în 2009 (în realitate a fost de 7,1%) și în a doua parte a anului 2010 vom relua creșterea economică (anul 2010 s-a încheiat cu o scădere economică de 0,8%), urmând ca, în 2011, să rupem gura târgului cu o creștere de 5%!!! (în 2011, creșterea economică a României a fost de 1,1% - vezi aici datele Eurostat). Te întrebi ce oare a fumat Tonny Lybek, reprezentantul FMI, în luna mai 2009?

   Isărescu, în august 2009, când deja și-a dat seama c-a dat-o în gard cu prognoza de la sfârșitul lui martie, era ceva mai temperat, dar tot credea în prognozele sale, așa că nu s-a putut abține și ne-a spus că în 2010 se va relua creșterea economică (vezi aici știrea). Ghinion din nou, în 2010 am terminat tot cu o scădere economică.

      Dacă ne-am lămurit cu Isărescu și FMI în privința prognozelor economice, e bine de știut că restul lumii nu se așteaptă la nimic bun în anii următori.

   Lumea nu are așteptări prea mari de la economie în următorii ani. Dobânzile mici ale băncilor și randamentele scăzute ale fondurilor mutuale trebuie să ne pregătească de o nouă criză. Băieții deștepți de pe piețele financiare își reduc masiv expunerea pe acțiunile companiilor. Asta înseamnă că acumulează capital în așteptarea unei noi crize financiare, care să le ofere randamente mai mari.

   Analiștii de la Goldman Sachs ne anunță că pe piețe fondurile mutuale își lichidează masiv din active (vezi aici articolul din Business Insider). Chiar și la noi, Fondul Proprietatea a scos la mezat o parte din Petrom. Oricât ar fi de urâți de unii și alții, cei de la Goldman, spre deosebire de Mugurel al nostru, cam știu ce vorbesc. Tot ei au fost cei care ne-au anunțat în 2014 că prețul petrolului se va duce la vale. La vremea respectivă, mulți i-au luat în râs. Mulți dintre cei ce-au râs, acum plâng.

   Deci, cei deștepți acumulează capital în așteptarea unei viitoare oportunități. Deutsche Bank și mai multe bănci din Italia pot constitui declanșatorul următoarei crize. În criză, cel mai bine e să ai bani la saltea. Iar băieții deștepți acum îndeasă banii la saltea și așteaptă. 

   Îi spune cineva și lui Mugurel că pe-afară sunt semne nasoale de furtună, sau iar o să ne îmbătăm cu apă rece ca-n 2008, că pe noi n-o să ne afecteze criza? Lehman-ul era peste ocean, dar Deutsche e chiar aici în vecini, iar riscul de contagiune bancară prin băncile mamă ale celor de la noi e mult mai mare. 

   FMI-ului n-are rost să-i spună cineva, ei făcând parte dintre cei cu banii la saltea, iar chestia asta cu creșterea economică e un fel de scărpinat pe burtă a porcului pentru a sta liniștit la tăiere.

   Pe Mugurel nu-l poți bănui că ar pricepe ceva din piețele financiare și că ar avea un plan ascuns. 

   El știe de inflație (pe care o ratează de fiecare dată), de dobânda de referință (jucăria lui preferată) și de cotația leului pe o piața „liberalizată”, unde „nu intervine niciodată”, dar să-i ferească Dumnezeu pe directorașii din bănci care se joacă cu leul, cum a fost cazul din atacului speculativ din 2008, că șomaj sau soț al Alinutzei scrie pe ei. Cam atât pricepe Mugurel, iar mai încolo de atât, așteaptă ordine de la cei ce se pricep mai mult.

   De partea cealaltă, la FMI, priceperea e în funcție de paliere. 

   Dacă nivelul competențelor la FMI ar fi un turn, în vârful său ar sta niște băieți de la Goldman, la parter, pe post de ușier, ar fi Christine Lagarde, iar cel ce se ocupă de România, și ne face prognoze, e pe undeva prin stația de metrou, blocat între barele de la ieșire, de deștept ce e.

   De-aia zic, atunci când Isărescu și FMI-ul îți zic că e caniculă, tu pregătește-ți cojocul!