Hominis politicus non candidatus

   Uneori, evoluția duce spre o fundătură. De-acolo nu mai duce către nicăieri. O astfel de fundătură o reprezintă politicianul. Nimeni, după atingerea acestui stadiu, nu e capabil de evoluție. Orice ar încerca să facă politicianul după acest stadiu se numește demagogie, pensii speciale, grobianism, corupție, imunitate, etc.

   Natura ne surprinde mereu și, după această fundătură a evoluției, ne arată că mai există o cameră, cea a politicianului ce nu candidează, nu face politică, nu vrea cu un anumit partid, dar vrea să fie premier după alegeri. În latina păsărească, acesta s-ar numi hominis politicus non politicus, non candidatus, non PeSeDeus, care aspiră doar la statutul de hominis politicus premierus.

   Interesant e că tot aparatul de lingăi din presă se declară cuceriți de noua fundătură a evoluției politicului, jurând că așa capodoperă a evoluției n-au crezut că poate să existe și bâtând recordurile la închinări de ode. Dacă înșiruiești o sută de banalități de genul „mai bine să fie bine decât să fie rău”, cărora le spui platformă, atunci dai dovadă de neasemuită viziune politică. 

   Toți cei care vor să fie bine ca să nu fie rău sunt în tabăra ta, cu excepția PSD-ului care, chiar dacă zic și ei de bine, nu sunt credibili. Da, în aceste condiții, ești nevoit să accepți funcția de premier, adusă pe tavă de toți cei care sunt de acord cu tine, doresc din tot sufletul să fie bine și nu rău, și nu sunt psd-iști. Râuri de cerneală și pixeli curg în presa de servicii lăudându-ți virtuțile de martir sacrificat pe altarul puterii. Mare om, mare caracter, mare politician non politic.

   România inventează un nou tip de biped politic, cel care nu face politică, dar vrea să sfârșească prin a conduce un guvern. Cum ar fi ca Donald Trump sau Hillary Clinton să nu candideze, dar să aibă pretenția să conducă guvernul SUA după alegeri? Vine Trump cu o platformă de o sută de penibilități de bine, le citește sau, mai degrabă, le postează online ca să nu se mai obosească citindu-le, și cine e de acord cu emanațiile sale, înseamnă că-l vrea în fruntea guvernului după alegeri, deși el nu candidează. După  alegeri, sceptrul și coroana îi sunt prezentate de oricine câștigă alegerile, mai puțin democrații, ei nefiind credibili. 

   Cam așa vrea Cioloș să guverneze în continuare după alegerile în care nu candidează. Vom asista în această campanie la cele mai multe afișe cu un non candidat. E greu de înțeles de ce PNL-ul nu a optat pentru un premier care candidează în alegeri și a ales varianta copilului de mingi, ce vrea să intre în teren doar ca să bată penalty. Încurcate sunt sinapsele la Cotroceni, dar parcă și mai încurcate sunt în capul Alinutzei. Poate nici nu contează dacă mai candidează cineva și e important doar cine e pus să facă guvernul, iar guvernul e sprijinit de toți cei ce vor să fie bine, cu excepția PSD-ului sau, ce e mai important, a unei părți din PSD.