5 lucruri pe care nu le știai despre economia României din anii `50 - `60

   România anilor `50 ne este prezentată doar prin prisma deținuților politici și a procesului de colectivizare. Aspectele economice din acele vremuri sunt expediate în două fraze, ce la rândul lor pot fi rezumate de cuvântul nașpa.

   După revoluție, orice referire la perioada începutului comunismului în România era înfierată cu mânie capitalistă. Nimeni nu îndrăznea să spună că, din punct de vedere economic, chiar în anii de stalinism feroce, productivitatea, salariile, exporturile erau la un nivel superior oricărei perioade anterioare din istoria moderă a României. Dacă apăreau astfel de date, erau desființate pe motiv că ar fi falsificate, ca să dea bine propagandei din acele timpuri. 

   Ulterior, când creierele s-au mai răcit, au apărut lucrări de natură economică care cuprind perioada anilor `50 -`60. Totuși, în mentalul colectiv, aceste lucrări n-au reușit să schimbe percepția asupra economiei României din acea perioadă.

     Din aceste lucrări, studii și serii de date ale Institutului Național de Statiscă, am selectat datele care mi s-au părut cele mai interesante și care pun într-o altă pespectivă perioada comunismului stalinist din România și începuturile naționalist-comunismului, mai exact 1947 - 1965.

   1. Produsul Inten Brut pe cap de locuitor din timpul lui Gheorghe Gheorghiu - Dej a crescut de șapte ori.

   În 1947, la doi ani după terminarea războiului, comuniștii câștigă puterea și îl detemină pe Regele Mihai să plece în exil. 

   În acel an, conform lucrării „Produsul Intern Brut al României 1862-2000. Serii statistice seculare și argumente metodologice” a dlui Victor Axenciuc, PIB-ul pe locuitor din România exprimat în valori constante  ale dolarului la paritatea puterii de cumpărare din anul 2000 ($ PPC 2000) era de 779 $ PPC 2000 (vezi tabelul din imagine). 

   Datele din următorii doi ani lipsesc din lucrare, dar, în 1950, PIB-ul pe locuitor ajunsese la 1.351$ PPC 2000 (cea mai mare valoare din 1862 până atunci - vezi aici). La moartea lui Dej, în 1965, PIB-ul pe locuitor din România ajunsese la valoarea de 3.705 $ USD PPC (vezi tabelul din imagine). 

   Vorbim despre o creștere spectaculoasă în valori comparabile, ce a dus la un PIB de trei ori mai mare decât în epoca interbelică (anul de maxim în interbelic fiind 1937, când România înregistra un PIB pe locuitor de 1.173 $ PPC 2000 - vezi aici).

   2. România lui Gheorghe Gheorghiu - Dej a avut un spor mai mare al populației decât România lui Ceaușescu (care a interzis avorturile).

   Din lucrarea dlui Florin Marius Pavelescu, „Ciclurile economice, evolutia demografică și funcționarea sistemului sanitar din România în perioada 1859 -1999”, aflăm că, în 1947, populația estimată a României era de 15,85 milioane de locuitori. La moartea lui Dej, în 1965, populația crescuse cu 3,18 milioane de locuitori, ajungând la 19,03 milioane (vezi tabelul din imagine).

   În 1966, Ceaușescu interzice avorturile, iar România asistă la un babyboom, ce va fi denumit mai târziu ca fiind epoca decrețeilor. În 1989, la execuția lui Ceușescu, conform aceleiași lucrări, populația României era estimată la 23,152 milioane de locuitori. Avem, așadar o creștere de 4,12 milioane între 1965 și 1989. 

   Când calculăm sporul mediu anual, ne iese că, în cei 18 ani dintre 1947 și 1965, sporul anual e de 176,6 de mii de locuitori. Sporul anual înregistrat în perioada ceaușistă (1965 - 1989) e mai mic, de 171,9 mii. 

   3. Salariile au crescut în perioada lui Dej de patru ori.

   INS-ul ne pune la dispoziție date ale câștigurilor salariale începând din anul 1938 (vezi aici). Există unele date lipsă din perioada războiului, dar începând din 1950 datele sunt complete, atât pentru salariul brut, cât și pentru cel net.

   Dacă luăm ca reper salariul din 1947, an în care salariul brut lunar pe economie se ridica la valoarea de 261 lei (date pentru salariu net nu există), atunci salariul net din 1965 era de 3,9 ori mai mare (1.077 lei - vezi tabelul din imagine). 

   Trebuie spus că datele de dinainte de 1952 sunt echivalate cu datele de după reforma monetară din 1952 (conform metodologiei INS). 

   Creșterea salariului e și mai spectaculoasă dacă ținem cont de inflația din acea perioadă (vei tabelul din imagine). Ținând cont de stabilizarea din 1952, între anul 1950 și 1960 inflația a fost de 16,6%. Între 1960 și 1970, în România a avut loc o deflație, ceea ce a condus la o creștere a valorii salariului (vezi tabelul din imagine).

   4. Între 1947 și 1965, exporturile României au crescut de peste 28 de ori, iar gradul de dependență de statele socialiste a scăzut la un nivel apropiat de cel epoca ceaușistă.

    Studiul „Romania`s foreign trade between 1945 and 1949” a dlui Andrei Cristian Balasan ne arată că exporturile României exprimate în dolari din 1965 depășeau cifra de un miliard (1,1 miliarde $ - vezi tabelul din imagine). Valoarea mărfurilor exportate era de peste 28 de ori mai mare decât cea din anul 1947 (38,6 milioane $). 

    Creșterea e impresionantă și dacă ținem cont de faptul că România acelor timpuri nu trecuse prin procesul de industrializare din anii `70. Vorbim, așadar, de o creștere a exporturilor naturală și nu bazată pe o industrializare făcută cu împrumuturi masive.

   Dependența României de schimburile comerciale cu statele socialiste a scăzut, de la 83% în 1950, la 65% în 1965 (vezi tabelul din imagine). În anii `80, comerțul exterior al Româniaei depindea de schimburile cu statele socialiste la un nivel apropiat de cel din 1965 (61,9% în anul 1988). Culmea e că astăzi, când facem parte din UE, comerțul exterior depinde de această zonă într-un procent de 70% - 75%, semn că nu prea ne pricepem să ieșim pe alte piețe decât cele familiale.

   5.  Datoria de război a României către URSS n-a fost atât de împovărătoare ca datoria către FMI din anii `80.

   300 de milioane de dolari a reprezentat datoria de război ce trebuia plătită de România, începând cu anul 1945, timp de șase ani, către URSS (conform datelor din lucrarea „Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1510 - 2010)” a dlui Bogdan Murgescu). 

   PIB-ul nominal exprimat în dolari al României din 1945 era de 1,91 miliarde. În anii următori, 1946 și 1947, acesta a urcat spre valoarea de 2,4 miliarde de dolari (conform datelor din studiul „ South-Eastern European Monetary and Economic Statistics from the Nineteenth Century to World War II” realizat de BNR și alte bănci din sud-estul Europei). În anii următori, PIB-ul a continuat să crească. Raportat la anul 1945, datoria de război era echivalentă cu 16% din PIB-ul național.

   În 1981, datoria externă a României ajunsese la 10,44 miliarde de dolari, iar PIB-ul era aproximativ 35 miliarde de dolari. Proporția datoriei externe în PIB era de aproape 30%. Culmea e că, plata integrală a acesteia s-a făcut începând din 1982 și s-a finalizat la începutul lui 1989. Devine clar că povara datoriei din anii `80 a fost mai grea decât cea plătită rușilor după război. 

   Toate aceste aspecte nu sunt aduse în discuție pentru a pune într-o lumină mai bună epoca stalinistă din România, ci pentru a oferi o imagine mai corectă asupra economiei din acele timpuri.