Ce ponderi aveau industria și agricultura în economia României înainte și după Primul Război Mondial

   În 1912, industria din Vechiul Regat, Transilvania, Banat și o parte din Bucovina era sublimă, nu lipsea cu desăvârșire, dar avea o pondere de doar 12,3% în Venitul Național. Agricultura era baza, ponderea acesteia fiind de 66,7% în Venitul Național.

   Din datele lucrării „Produsul social, cheltuielile materiale și venitul național al României în anii 1859, 1900 și 1912. Comparații 1938 față de 1912” prezentate în cadrul Revistei Române de Statistică (nr.6 din 2013) aflăm la cât se ridicau, în valori nominale, Venitul Național și Produsul Social al României (compusă din Vechiul Regat, Transilvania, Banatul și sudul Bucovinei). Vorbim, așadar, de o Românie ipotetică antebelică și interbelică, ce se regăsește în granițele actuale. Cei doi indicatori, căzuți în dizgrația statisticii oficiale după revoluție, dar fiind foarte utilizați în perioada interbelică (preponderent Venitul Național) și în perioada comunistă (ambii au fost folosiți pentru comensurarea economiei), au valoare diferită de Produsul Intern Brut (vedeta statisticii oficiale de după revoluție). 

  

  România avea o economie preponderent agrară înainte de Primul Război Mondial.

   Datele din anul 1912 ne arată o pondere a industriei în Venitul Național (VN) de 12,3% și de 20,6% în Produsul Social (PS). Între cei doi indicatori diferențele sunt semnificative, VN total fiind în valoare de 4,96 miliarde de lei, iar PS total fiind de 7,27 miliarde de lei (vezi tabelul din imagine).

   Agricultura avea o pondere de 66,7% în VN și de 56,3% în PS. În ambele situații, agricultura deținea o pondere majoritară în economie. Transporturile și celelalte ramuri dețineau o pondere de 20,9% în VN, respectiv 22,8% în PS (vezi tabelul din imagine). 

   Între cei doi indicatori, media ponderii industriei e de 16,6% din economie, iar cea a agriculturii e 61,5%. Restul sectoarelor dețineau o pondere medie de 21,8%.

   România interbelică era aproape o țară industrială-agrară.

   26 de ani mai târziu, în România interbelică a anului 1938, Venitul Național era de 148,3 mld. lei, iar Produsul Social avea o  valoare 303,2 mld. lei (vezi tabelul din imagine).

   Ponderea industriei în Venitul Național din anul 1938 era de 30,8% și de 39% în Produsul Social. Dacă ne-am raporta la Produsul Social, am putea spune că economia României interbelice era condusă de industrie (agricultura deținând o pondere de 30,2% în PS). Situația se schimbă când ne uităm la ponderea de 38,5% a agriculturii în Venitul Național (vezi tabelul din imagine). Conform ponderii agriculturii în VN, România interbelică era o țară agrar-industrială. 

   Media celor doi indicatori ne arată o pondere de 34,9% pentru industrie și de 34,4% pentru agricultură. Deci, conform mediei, România interbelică (în granițele actuale) devenise o țară industrial-agrară în anul 1938. Transporturile și celelalte ramuri din economie dețineau o pondere medie de 30,7%.

   Evoluția VN/locuitor și PS/locuitor, calculat în dolari, la cursul oficial de schimb, între 1912 și 1938, ne bagă în ceață. Dacă în cazul  Venitului Național pe locuitor există o scădere, în cazul  Produsului Social  pe locuitor există o creștere nominală, raportată la dolar, a valorii înregistrate în 1938 față de 1912 (vezi tabelul din imagine).

   Concluzionând, putem spune că România interbelică, suprapusă pe granițele actuale, era aproape o țară industrial-agrară față de România antebelică, a cărui economie era preponderent agrară. Românilor nu le-a mers mai bine în România interbelică, de vreme ce, Venitul Național pe cap de locuitor s-a deteriorat, iar Produsul Social pe locuitor, a crescut, dar creșterea calculată în dolari (28%) a fost sub inflația cumulată dolarului (42%).