Cât a crescut economia României în timpul lui Ceaușescu

   Epoca de Aur e o pagină controversată din istoria României. Deși vorbim despre o perioadă caracterizată, mai ales spre final, de o gravă criză socială, la nivel macroeconomic, contrar părerii generale, doar 4 ani din totalul de 24, cât a durat lui regimul Ceaușescu, au fost marcați de recesiune economică. 

   Anii `90, în schimb, ne-au „oferit” 6 ani de recesiune economică, în urma cărora PIB-ul a scăzut cu peste 20% (cam cât pierde o economie în timp de război - vezi aici datele evoluției economiei din 1990 încoace).

   Cum arăta economia României în anul 1965?

   În 1965, la venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, România era o țară de 19,03 milioane de locuitori, din care 9,68 milioane reprezentau populația ocupată și un număr mediu de salariați de 4,305 milioane. 

   5,47 milioane de persoane (56,5%) erau ocupate în agricultură, 1,86 milioane (19,2%) țineau de industrie, 609 mii (6,3%) erau ocupate în construcții, iar restul de 1,74 milioane (18%) erau repartizați între celelalte sectoare ale economiei.

   Datoria externă a României era de ordinul a câtorva zeci de milioane de dolari. Exporturile României din anul 1965 erau în valoare de 1,1 miliarde de dolari, iar importurile se ridicau la valoarea de 1,08 miliarde de dolari (vezi aici datele).

   Vezi și: 

  5 lucruri pe care nu le știai despre economia României din anii `50 - `60

   România anului 1965 era, de asemenea, o țară cu Venit Național (conform datelor din Anuarul statistic din 1973) de 141,1 miliarde lei și un PIB de 160,7 miliarde lei (conform calculelor noastre - vezi tabelul din imagine). Contribuția ramurilor economice la Venitul Național (pentru PIB nu deținem date) era de 44,1% pentru industrie, 9% pentru construcții, 28,9% pentru agricultură, iar restul ramurilor aveau o contribuție de 18%.

   Oficial, în 1965, cursul de schimb în raport cu dolarul american era cotat de BNR la 6 lei pentru un dolar. Opt ani mai târziu, în 1973, când România începe discuțiile cu FMI și Banca Mondială, cursul stabilit pentru relațile comerciale a fost de 20,25 lei. Există surse care dau o cotație comercială a dolarului înainte de momentul 1973 la un curs de 18 lei pentru un dolar. Totuși, acceptăm valoarea din 1973 ca fiind cea de referință și pentru anul 1965.

   România a funcționat cu trei rate de schimb (oficială, comercială și necomercială) până în 1989, dar cea mai aproape de realitate a  fost cea folosită pentru schimburile comerciale. 

   Așadar, dacă ne referim la cursul oficial BNR, stabilit în mod arbritar, atunci PIB-ul României din 1965 exprimat în dolari era de 26,8 miliarde. Dacă avem ca referință prima cotație realizată în 1973, atunci PIB-ul României din primul an de cunducere a lui Nicolae Ceaușescu era echivalent cu 7,9 miliarde de dolari.

   Cât a crescut economia pe timpul lui Ceaușescu?

   Pe tot parcursul regimului Ceaușescu, economia a înregistrat o creștere medie anuală de 5,08%(vezi tabelul din imagine). Cele mai mari ritmuri de creștere anuală s-au înregistrat între anii 1965 și 1980 (7,94%). Din 1980 până în 1989, ritmul de creștere economică s-a situat la o media anuală de 1,07%. 

   Primul an de scădere economică din perioada ceaușistă a fost 1980, când economia a scăzut în termeni reali față de anul anterior cu 2,19% (vezi tabelul din imagine). În ciuda blocajului financiar din anul 1982 (vezi aici cum a evoluat datoria externă a României în regimul ceaușist), când România era aproape de intrarea în incapacitate de plată, următorul an de recesiune va surveni abia trei ani mai târziu, în 1985, când economia a scăzut față de anul anterior cu 0,01%, procent aproape insesizabil. Ultimii doi ani ai regimului, 1988, respectiv 1989, au fost marcați de o recesiune economică (vezi datele din imagine).

   Vezi și: 

   Cum a evoluat datoria publică de la Ceaușescu la Cioloș

   Între 1965 și 1989, PIB-ul României, în valori nominale, a crescut de la 160,7 miliarde de lei la 800 miliarde de lei. La cursul de schimb comercial din 1989, de 14,92 lei pentru 1 dolar, PIB-ul României era echivalent cu 53,6 miliarde de dolari. Oricum, ceea ce ne interesează pe noi e creșterea reală, iar PIB-ul real din 1989 era de 3,2 ori mai mare de cel din 1965, așadar, avem o creștere reală de 220% (vezi tabelul din imagine).

   Cum arăta economia României în 1989?

   România anului 1989 era o țară de 23,15 milioane de locuitori, cu un PIB total de 800 mniliarde de lei (53,6 miliarde de dolari). Populația ocupată a României, conform Raportului BNR din 1998, ajunsese la 10,94 milioane de persoane. 

   46,2% din PIB era furnizat de industrie, 14,4% reprezenta contribuția agriculturii, 5,5% reprezenta aportul construcțiilor, iar restul, de 33,9%, reprezenta contribuția celorlalte sectoare. 

   Numărul de salariați din economie era de 8,323 milioane, conform aceluiași raport. Exporturile României se ridicau la valoarea de 10,5 miliarde dolari (cu 900 milioane mai mici decât maximul înregistrat în 1988), iar importurile atingeau valoarea de 8,4 miliarde de dolari.

   Datoria externă a României a crescut de la un nivel de 30,1 milioane de dolari în anul 1972, la un maxim de 10,44 miliarde de dolari în anul 1981 (conform datelor Băncii Mondiale - vezi aici evoluția și plata datoriei externe în regimul comunist). Totalul plăților efectuate de România în contul datoriei externe între 1972 și 1989 au însumat suma de 23,44 miliarde dolari, din care 19,5 miliarde au fost plătiți după anul 1982.

   La nivel de populație ocupată pe ramuri dispunem de date din anul 1986 (din Anuarul statistic 1987), iar în anul respectiv, populația ocupată în industrie avea o pondere 37,3%, populația ocupată în agricultură deținea o pondere de 28,8%, ponderea populației ocupate în construcții era de 7,4%, iar restul, de 26,5% reprezenta populația ocupată în celelalte sectoare ale economiei. 

   Recapitulând, între 1965 și 1989, economia României a înregistrat o creștere reală de 220%, numărul de salariați din economie aproape s-a dublat, creșterea economică medie anuală a fost de 5,08%, exporturile anuale au crescut de aproape 10 ori, iar datoria externă a ajuns la un nivel maxim la începutul anilor `80, după care a coborât spre un nivel minim în anul 1989. 

   Criza socială manifestată, mai ales, în anii `80, a venit ca urmare a hotărârii de a achita anticipat datoria către instituțiile financiare internaționale (circa 19,5 miliarde de dolari au fost rambursați în contul datoriei externe între 1982 și 1989 - vezi aici datele BNR și ale Băncii mondiale), hotărâre ce a condus la instaurarea penuriei de alimente și alte bunuri nealimentare. Suprapunerea peste această stare de penurie a unui regim accentuat de suprimare a libertăților populației a avut un deznodământ inevitabil, concretizat în revoluția din 1989.