Cum sunt remunerați cei doi factori de producție, munca și capitalul, în statele UE

   România e pe locul doi în UE în privința ratei profitului companiilor non-financiare din anul 2015.

   Rata profitul companiilor non-financiare din UE e un indicator calculat de Eurostat, rezultat din raportarea profitului brut operațional la Valoarea Adăugată Brută (VAB) din economie. Mai pe înțeles, acest indicator ne arată cât din valoarea adăugată dintr-o economie revine companiilor sau capitalului. Ce rămâne, până la procentul de 100%, revine salariaților sau factorului muncă.

   În România anului trecut, conform acestui indicator, companiile non-financiare (capitalul) și-au însușit 57,2% din VAB. Prin urmare, salariaților din economie (munca) le-a revenit un procent de 42,8% din VAB (vezi tabelul din imagine). Ponderea remunerării capitalului e în creștere față de anul 2010, când atingea nivelul de 52,2% din VAB. 

   Tot anul trecut, Valoarea Adăugată Brută din economia românească a reprezentat 87,8% din Produsul Intern Brut (140,8 mld. euro din 160,4 mld. euro). Restul, de aproape 20 mld. euro (12,2% din PIB), reprezintă impozitele nete pe produs.

   La nivelul UE, lucrurile stau exact invers, adică, procentul însușit de capital din VAB a fost în 2015 de 39,8%. Restul, de 60,2% din VAB, a revenit muncii (salariații).

   România e o țara în care munca e trimisă acasă cu buzunarele goale, iar capitalul ia caimacul.

   Doar Irlanda, țară care în ultimii ani seamănă tot mai mult cu un paradis fiscal, e în fața noastră în privința ratei profitului companiilor non-financiare. Noi suntem pe locul doi, iar după noi, urmează Malta, Grecia, Lituania și mai multe state din est (vezi tabelul din imagine). 

   În toate economiile însemnate ale UE, capitalul își însușește o parte mai mică din VAB decât munca. În Franța, capitalul își însușește doare 31,5% din VAB, chiar mai puțin decât în statele nordice precum Suedia (36,6%) sau Danemarca (38,6%). În Germania, stat etalon de multe ori pentru noi, capitalul primește 41,7% din VAB, în vreme ce munca ia caimacul de 58,3% (vezi tabelul din imagine). 

   Pe lângă România, în alte patru state foste comuniste (Lituania, Polonia, Cehia și Slovacia) capitalului îi revine o pondere mai mare de 50% din VAB. În state precum Slovenia (35,5%) și Croația (29,7% în anul 2014), capitalului îi revine un procent mult mai mic din VAB. 

   În momentul în care remunerarea capitalului se apropie de 60% din VAB, poți spune că economia seamănă din ce în ce mai mult cu un paradis fiscal. Pe termen scurt, acest statut poate atrage companiile, dar pe termen mediu și lung nu-ți oferă spațiu de manevră pentru a crește bunăstarea populației.