Pas cu pas către o suspendare?

   Dacă pînă mai ieri ne mândream cu stabilitatea politică de la noi, acum, după Crăciun, zici că s-au umflat sarmalele în capul politichiei românești. Lui Iohannis nu-i place de Sevil, iar lui Dragnea îi place ideea suspendării. De după Dragnea, Tăriceanul se umflă de mândrie că poate mâine-poimâne i se va da onorul în calitate de președinte. 

   Comedii la Poarta Serviciilor

   Tot acest circ are o constantă - războiul dintre servicii. Ultimul an ne-a arătat că, în mai toate matrapazlâcurile urât mirositoate politic sau economic, e cineva cu grade din servicii pe post de maestru de ceremonii. În scandalul Hexi Pharma, personajul principal, cu adânci relații în servicii, a fost răposat rapid, ca să nu vorbească. După acest scandal, care a fost servit de către SIE pentru a se răzbuna pe spargerea pușculițelor Tender & Co. de către SRI și DNA, am asistat la o serie întreagă de dezvăluiri din sistemul de sănătate, menite să ne facă să înțelegem că tot sistemul e putred, nu doar afacerile controlate de SRI. Ok, am înțeles că sistemul e la pământ și din cauza faunei interne, nu doar a SRI-ului. Numai că, între timp, răposatul Hexi Pharma a fost albit de parchet, și tot ce ne-a rămas a fost doar rahatul din interiorul sistemului de sănătate.

   Scandalul Black Cube ne arată că România e teatrul de operațiuni pentru mai multe bătălii. Există o bătălie principală SRI - SIE, și alte bătălii secundare, cum ar fi cea între Kovesi și președenție.  E greu de demonstrat că președenția e în spatele spionajului șefei DNA, dar ițele acolo duc, către Cotroceni, iar manopera pare a fi realizată cu ajutorul SIE. Eșecul operațiunii de spionaj a dus la o demisie de șef, brusc îmbolnăvit de supărare. Chiar dacă pare că președenția e aliată cu SIE împotriva șefei DNA-ului, în unele bătălii s-a aliat cu SRI-ul, cum ar fi cea de susținere cu orice preț a guvernului tehnocrat, în ciuda rezultatelor sub-mediocre ale acestuia.

   Lupta secundară a continuat cu scandalul plagiatului șefei DNA, iar prin septembrie, Iohannis ne spunea că dacă se va demonstra că a plagiat, plagiatorul va pleca din funcție. A plagiat, cu mare chin și intervenții, doar 4%, insuficient pentru o demisie, dar suficient pentru ca pe viitor acest procent să devină brusc extrem de relevant, atunci când interesele o vor cere.

   Tot pe parcursul anului, am fost obligați să asistăm la interminabile ode aduse tehnocraților. Dirijorul principal al orchestrei a fost SRI-ul, prin divizia sa din presă. Dezastru total, rezultatul a fost că PSD-ul a câștigat alegerile en fanfare, semn că există o limită a ingestiei de rahat propagandistic peste care nu se poate trece. Huiduielile primite la finalul spectacolului cu ode închinate tehnocraților par a nu avea niciun efect în tabăra Cotroceni - SRI. 

   Respingerea propunerii de premier ne arată că războiul intră în faza de negare a înfrângerii suferită în alegeri. În bătălia de la Kadesh dintre egipteni, conduși de Ramses al II-lea, și hitiți, conduși de echivalentul lui Dragnea, egiptenii aproape au mâncat bătaie. Peste zeci de ani, când Ramses părea a fi nemuritor (domnia sa a durat 66 de ani, cam de două ori mai mult decât speranța de viață din acele timpuri), bătălia a fost prezentată ca o mare victorie a faraonului. Iohannis nu e Ramses, dar speră ca memoria scurtă a românilor să-și facă treaba mai repede decât acum trei milenii și ceva. Dacă Dragnea acceptă să facă o nouă nominalizare, atunci sigur a pierdut bătălia de la Kadesh, deși a câștigat-o clar.