Postări
Datele de la INS, referitoare la structura pe vârste a populației rezidente, ne arată că îmbătrânirea populației va afecta piața forței de muncă preponderent în județele bogate.
Diferența actuală dintre populația cu vârsta cuprinsă între 45 și 64 ani și populația cu vârsta cuprinsă între 0 și 19 ani e de 1,23 milioane de persoane. Asta înseamnă că, în următoarele două decenii, vom fi pe minus cu această cifră în ceea ce privește populația activă. Fenomenul se va produce treptat, dar ecartul dintre cei ce intră în câmpul muncii și cei ce ies la pensie se va mări anual, în medie, cu peste 55 mii de persoane.
Capitala, Prahova, Timișul, Argeșul și Clujul par a fi principalele victime ale acestui fenomen (vezi tabelul din imagine). Spun par a fi, pentru că, în realitate, aceste zone mai dezvoltate din punct de vedere economic vor atrage resurse de muncă, așa cum fac în prezent, din zonele mai slab dezvoltate economic.
În București, diferența între cei ce vor intra în câmpul muncii și cei ce vor ieși în următorii 20 de ani e de peste 191 de mii de persoane.
În Prahova diferența de de peste 68 de mii. O bună parte din locuitorii acestui județ lucrează actualmente în București, deci deficitul celor două entități administrative, unite de județul Ilfov, care la rândul său va înregistra un deficit de forță de muncă, poate varia în următoarele două decenii în funcție de forța de atracție pa care o exercită. Cel mai probabil, din cauza unei forțe de atracție mai slabă, deficitul din Prahova se va accentua.
Timișul, Argeșul și Clujul sunt județele ce vor avea, de asemenea, probleme în a-și asigura forța de muncă, fiecare dintre acestea înregistrând un deficit mai mare de 50 de mii de persoane în următorii 20 de ani (vezi tabelul din imagine).
Marea problemă e că, printre zonele în care se întrevede un deficit de populație activă în viitor sunt și județe sărace, precum Olt, Teleorman, Buzău. Decalajele de dezvoltare din aceste județe se vor adânci față de restul, în condițiile creșterii ponderii populației inactive.
În București, diferența între cei ce vor intra în câmpul muncii și cei ce vor ieși în următorii 20 de ani e de peste 191 de mii de persoane.
În Prahova diferența de de peste 68 de mii. O bună parte din locuitorii acestui județ lucrează actualmente în București, deci deficitul celor două entități administrative, unite de județul Ilfov, care la rândul său va înregistra un deficit de forță de muncă, poate varia în următoarele două decenii în funcție de forța de atracție pa care o exercită. Cel mai probabil, din cauza unei forțe de atracție mai slabă, deficitul din Prahova se va accentua.
Timișul, Argeșul și Clujul sunt județele ce vor avea, de asemenea, probleme în a-și asigura forța de muncă, fiecare dintre acestea înregistrând un deficit mai mare de 50 de mii de persoane în următorii 20 de ani (vezi tabelul din imagine).
Marea problemă e că, printre zonele în care se întrevede un deficit de populație activă în viitor sunt și județe sărace, precum Olt, Teleorman, Buzău. Decalajele de dezvoltare din aceste județe se vor adânci față de restul, în condițiile creșterii ponderii populației inactive.
Iașul e județul cu o populație numeroasă care nu pare a avea probleme mari în următoarele două decenii (vezi tabelul din imagine). Dacă ținem cont că în ultimii ani economia acestiu județ pare a ieși din amorțeală, putem spune că există toate premisele ca în viitor să capete o mai mare atractivitate pentru județele din jur. Tot în regiunea Moldovei regăsim încă două județe, Vaslui și Suceava, care nu par a avea probleme în privința asigurării resurselor necesare de forță de muncă în următoarele două decenii. Dacă Iașul devine cu adevărat un pol de dezvoltare, migrația forței de muncă din zona Moldovei se va reorienta spre acest județ.
Anual, populația rezidentă (cea prezentă în țară în ultimile 12 luni) a României scade într-un ritm mai mare decât cel înregistrat de populația după domiciliu (cea care e prezentă în actele autorităților locale).
Din 2006 până în 2016, populația rezidentă a scăzut cu 1,496 milioane de persoane (de la 2,126 milioane la 1,970 milioane persoane). În același interval, populația după domiciliu a scăzut cu doar 373 de mii (de la 2,261 milioane la 2,224 milioane persoane).
Putem să ne mințim că mai importantă e populația după domiciliu și nu cea rezidentă, și că cei plecați la muncă în străinătate se vor întoarce, dar realitatea e că forța de muncă trebuie raportată doar la cei ce suntem în țară, în scădere continuă an de an, și nu la cei ce sunt în actele, mai mult sau mai puțin actualizate, ale autorităților locale.
România trebuie să-și facă o strategie de asigurare a forței de muncă fie prin atragerea forței de muncă din alte țări, și aici trebuie vizată în principal populația de origine rămână din Republica Moldova și Ucraina, pentru că sunt mai ușor de integrat, fie prin adoptarea unei serii de politici pro-nataliste care, într-adevăr, să stimuleze natalitatea. Între cele două măsuri poate să existe un mix, care să rezolve pe termen mediu deficitul forței de muncă, prin importul de forță de muncă, și pe termen lung, prin creșterea natalității.
Din 2006 până în 2016, populația rezidentă a scăzut cu 1,496 milioane de persoane (de la 2,126 milioane la 1,970 milioane persoane). În același interval, populația după domiciliu a scăzut cu doar 373 de mii (de la 2,261 milioane la 2,224 milioane persoane).
Putem să ne mințim că mai importantă e populația după domiciliu și nu cea rezidentă, și că cei plecați la muncă în străinătate se vor întoarce, dar realitatea e că forța de muncă trebuie raportată doar la cei ce suntem în țară, în scădere continuă an de an, și nu la cei ce sunt în actele, mai mult sau mai puțin actualizate, ale autorităților locale.
România trebuie să-și facă o strategie de asigurare a forței de muncă fie prin atragerea forței de muncă din alte țări, și aici trebuie vizată în principal populația de origine rămână din Republica Moldova și Ucraina, pentru că sunt mai ușor de integrat, fie prin adoptarea unei serii de politici pro-nataliste care, într-adevăr, să stimuleze natalitatea. Între cele două măsuri poate să existe un mix, care să rezolve pe termen mediu deficitul forței de muncă, prin importul de forță de muncă, și pe termen lung, prin creșterea natalității.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu