Să facem America cu mătreață din nou!

   America strălucitorare, dar înconjurată de ziduri, America măreață, dar care cere drept de șmecher și de la Zimbabwe, America redată poporului fără asigurări medicale, America sigură și singură, America apocaliptică pentru terorism, dar doar dacă vine și Rusia la bal, America cu tratate comerciale echivalente până la ultimul dolar, America cu fabrici și uzine exact ca acum un secol - toate acestea sunt promisiunile lui Trump din primul său discurs în calitate de președinte.

   Trump are un discurs demn de un primar de comună fără ieșire la vreun drum național sau cale ferată. Mult, mult, mult, mai, mai, mai, cel mai, cel mai, cel mai și iarăși mult, mult, mult - cam așa sună discursul celui mai fardat președinte din istoria SUA. El a reușit să vorbească limba americanului simpluț, agasat de progresism, de drepturile minorităților, de o lume care avansează cu cinci - șase viteze, cu care el nu poate ține ritmul în rulota sa plină de arme pentru a fi apărată. 

   De partea cealaltă, „progresiștii”, dezamăgiți de rezultatul votului, ies în stradă, unii dintre ei fiind echipați pentru cafteală cu forțele de ordine, adică îmbrăcați sport cu fular tras pe față și glugă în cap, ca să apere democrația de Trump. În mintea lor progresistă, democrația trebuie apărată atunci când rezultatul alegerilor nu le convine, și nu oricum, ci prin violență. Progresiștii americani, ca și cei de pe la noi, sunt din generația celor care nu știu să piardă.

   Economia americană se îndreaptă către o nouă revoluție industrială. Trump, sătul, probabil, de oscilațiile fier-betonului pe piața chineză între 200 și 210 dolari pe tonă, vrea să fie pe cont propriu și sa-l facă acasă, la un preț stabil, chiar dacă e la cost de două ori mai mare (americanul, chiar și imigrant, nu lucrează pe 100 de dolari pe lună precum chinezul). Ne aflăm în filmul lui Ceaușescu, care dorea ca noi să facem de toate, fiind o economie multilateral dezvoltată, chiar dacă prețul de producție a multor articole era de două-trei ori mai mare decât dacă le-am fi importat.

   Tot Trump ne explică că va arunca la coș tratatele comerciale și va face pe peluza Casei Albe o mare tarabă la care, încolonate, China, Germania, Japonia, Coreea de Sud și alte țări ce înregistrează excedent comercial în relația cu SUA vor trebui să-și ajusteze exporturile până la nivelul de excedent zero. În mintea demiurgului de Trump Tower-uri, balanța comercială e un fel de cântar ce trebuie să se blocheze la zero, neținând seama de nevoile economiei. America importă mult pentru că are nevoie și consumul intern are nevoie de mărfurile importate. Dacă tai importurile, înseamnă să tai consumul, iar dacă tai consumul din import și nu poți să-l suplinești cu mărfuri de producție proprie, se duce economia la vale.

   Poate cea mai amuzantă promisiune a lui Trump e că America  va străluci din nou, dar de data asta, va străluci închisă într-un seif, departe de hoardele de imigranți, de produsele la preț de dumping, de aliații care nu vor să plătească taxa de șmecher, de tratatele comerciale, de tot ce a făcut-o în trecut să strălucească. Probabil, planul e să-i imprumute Americii jumătate din cantitatea de fond de ten pe care o folosește și, în felul acesta, problema strălucirii se va rezolva.