Postări
Azi, Regatul încă Unit spune adio Uniunii încă Europene în mod oficial. E posibil ca, la finalul celor doi ani de negociere, nici Marea Britanie și nici UE să nu mai fie ceea ce sunt în prezent.
Dacă dincolo de Canalul Mânecii se pare că urmașii lui William Wallace (Braveheart) vor o nouă bătălie la urne, după cea eșuată de acum aproape trei ani, dincoace, uniunea se confruntă cu schimbatul vitezelor. Iohannis ne-a spus că i-a pus la punct pe nemți și franțuji și că, de acum încolo, nu vom mai auzi vorbindu-se de mai multe viteze, ci despre o coeziune mai mare sau mai mică, deci două sau mai multe viteze de coeziune.
Un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți cu viteze de coeziune diferite se chinuie să o scoată.
De la rezultatul referendumului pentru Brexit, mai toată lumea s-a dat peste cap să le explice englezilor și galezilor cât de nașpa vor fi urmările. Scoția vrea independență și, probabil, va urma Irlanda de Nord. Instituțiile financiare vor migra spre continent. Marea Britanie, sau ce va rămâne din ea, nu va avea acces la piața comunitară fără să accepte libera circulație a persoanelor. În ultimile săptămâni, au mai apărut discuții legate de o factură ce trebuie achitată de Marea Britanie, în valoare de 60 de miliarde de euro. Vorbim, așadar, de o sumă echivalentă cu vreo vreo zece ani de contribuții nete ale Marii Britanii la bugetul UE, dacă ținem cont de sumele cu care a contribuit în 2014 și 2015 și de rabatul pe care îl primește, adică 66% din ecartul dintre contribuție și sume primite (vezi aici contribuțiile pe state la bugetul UE).
Viitorul sună prost pentru Marea Britanie, dar la fel și pentru UE.
Ce nu s-a adus în discuție în analiza impactului ieșirii Marii Britanii din UE e faptul că balanța comerțului exterior cu bunuri intra-UE e deficitară. În 2015, Marea Britanie avea un deficit comercial de 118 miliarde de euro (vezi aici datele Eurostat). În 2016, conform Oficiului de Statistică britanic, deficitul comerțului cu bunuri intra-UE era de 111 miliarde de euro. Deficitul intra-UE al Marii Britanii din 2015 e mai mare decât excedentul total al UE în comerțul dintre statele comunitare (90 miliarde de euro). Din punctul de vedere al comerțului cu bunuri, Marea Britanie iese în pierdere în relația cu UE. E adevărat că în comerțul cu servicii, Marea Britanie stă ceva mai bine, dar atât contul curent, cât și balanța de plăți au un sold negativ. Asta înseamnă că, în relația dintre economia UE și economia Marii Britanii, cea mai câștigată e economia comunitară.
Britanicii știu această realitate și, mergând pe politica economică lui Trump, ce vizează echilibrarea relațiilor comerciale dintre state, cred că pot câștiga mai mult decât pierd în prezent. Migrația instituțiilor financiare, responsabile de aproape 10% din PIB-ul Regatului încă Unit, va exista, dar nu-și vor muta toate operațiunile pe continent. Bursa londoneză va suferi o hemoragie, dar va rămâne în continuare locul de unde se dă tonul pe piețele financiare, pentru că ce poți face la Londra, nu prea poți face pe continent la Frankfurt, unde regulile sunt mult mai stricte.
Din divorțul UE - Marea Britanie vor pierde ambii soți, iar costurile pentru UE, deși nu s-a bătut monedă mult pe tema asta, vor fi mai mari, dar vor fi mai ușor suportabile decât cele pe care le vor avea britanicii.
Dacă dincolo de Canalul Mânecii se pare că urmașii lui William Wallace (Braveheart) vor o nouă bătălie la urne, după cea eșuată de acum aproape trei ani, dincoace, uniunea se confruntă cu schimbatul vitezelor. Iohannis ne-a spus că i-a pus la punct pe nemți și franțuji și că, de acum încolo, nu vom mai auzi vorbindu-se de mai multe viteze, ci despre o coeziune mai mare sau mai mică, deci două sau mai multe viteze de coeziune.
Un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți cu viteze de coeziune diferite se chinuie să o scoată.
De la rezultatul referendumului pentru Brexit, mai toată lumea s-a dat peste cap să le explice englezilor și galezilor cât de nașpa vor fi urmările. Scoția vrea independență și, probabil, va urma Irlanda de Nord. Instituțiile financiare vor migra spre continent. Marea Britanie, sau ce va rămâne din ea, nu va avea acces la piața comunitară fără să accepte libera circulație a persoanelor. În ultimile săptămâni, au mai apărut discuții legate de o factură ce trebuie achitată de Marea Britanie, în valoare de 60 de miliarde de euro. Vorbim, așadar, de o sumă echivalentă cu vreo vreo zece ani de contribuții nete ale Marii Britanii la bugetul UE, dacă ținem cont de sumele cu care a contribuit în 2014 și 2015 și de rabatul pe care îl primește, adică 66% din ecartul dintre contribuție și sume primite (vezi aici contribuțiile pe state la bugetul UE).
Viitorul sună prost pentru Marea Britanie, dar la fel și pentru UE.
Ce nu s-a adus în discuție în analiza impactului ieșirii Marii Britanii din UE e faptul că balanța comerțului exterior cu bunuri intra-UE e deficitară. În 2015, Marea Britanie avea un deficit comercial de 118 miliarde de euro (vezi aici datele Eurostat). În 2016, conform Oficiului de Statistică britanic, deficitul comerțului cu bunuri intra-UE era de 111 miliarde de euro. Deficitul intra-UE al Marii Britanii din 2015 e mai mare decât excedentul total al UE în comerțul dintre statele comunitare (90 miliarde de euro). Din punctul de vedere al comerțului cu bunuri, Marea Britanie iese în pierdere în relația cu UE. E adevărat că în comerțul cu servicii, Marea Britanie stă ceva mai bine, dar atât contul curent, cât și balanța de plăți au un sold negativ. Asta înseamnă că, în relația dintre economia UE și economia Marii Britanii, cea mai câștigată e economia comunitară.
Britanicii știu această realitate și, mergând pe politica economică lui Trump, ce vizează echilibrarea relațiilor comerciale dintre state, cred că pot câștiga mai mult decât pierd în prezent. Migrația instituțiilor financiare, responsabile de aproape 10% din PIB-ul Regatului încă Unit, va exista, dar nu-și vor muta toate operațiunile pe continent. Bursa londoneză va suferi o hemoragie, dar va rămâne în continuare locul de unde se dă tonul pe piețele financiare, pentru că ce poți face la Londra, nu prea poți face pe continent la Frankfurt, unde regulile sunt mult mai stricte.
Din divorțul UE - Marea Britanie vor pierde ambii soți, iar costurile pentru UE, deși nu s-a bătut monedă mult pe tema asta, vor fi mai mari, dar vor fi mai ușor suportabile decât cele pe care le vor avea britanicii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu