Să moară Romeo ... și deficitul

   Dragnea a avertizat că, dacă nu se respectă „punct cu punct” programul de guvernare, ăla pe care doar el îl știe din scoarță în scoarță, n-au cum să se strângă bani la buget. În consecință, el își va lua jucăriile și pleacă acasă. Sau guvernul pleacă acasă? N-am înțeles prea bine. Oricum, cineva va pleca acasă.

   La televiziunile proptele ale statului de drepți, toți prezentatorii, specialiști în cititul prompterelor, sau orice altceva decât economie, sunt îngrijorați nevoie mare de deficitul bugetului. Anul trecut, când guvernul tehnocrat a colectat cu 10 miliarde mai puțin decât în anul anterior (accesează aici execuția bugetară din 2016), și doar faptul că n-a cheltuit nimic pe autostrăzi sau alte investiții a făcut să se încadreze în deficit, aceleași personaje tv exultau. 

   Asistăm în ultimul timp la discuții interminabile despre cheltuielile prea mari și depășirea deficitului, de ai crede că toată România e de fapt o multinațională, ce trebuie să dea socoteală trimestrial acționarilor. Cea mai mare grijă a proptelelor statului de drepți e faptul că bugetarii primesc salarii prea mari. De dimineață până seara ni se repetă faptul că salariile mai mari pentru medici, profesori, polițiști ne vor pune în pericol stabilitatea macroeconomică a țării. În 2010, când se tăiau salariile, aceleși trompete ne explicau savant cum se va asana macroeconomic România. 

   Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, a realizat abia acum cât de prost stăm la gradul de colectare a veniturilor la buget. Pe tot parcursul anului trecut, când era previzibil că vom atinge minimul gradului de colectare de la revoluție încoace, n-a scos niciun cuvințel. Pasămite, tehnocrații erau slabi la colectare, dar măcar ceea ce colectau nu se împărțea la bugetari. Ăștia, de acum, sunt la fel de varză la colectare, dar pentru că le-a trecut prin cap să împartă la bugetari, trebuie puși la zid. Săriți, că intrăm în deficit excesiv!

   Ok, deci intrăm în deficit excesiv, alături de Franța, Marea Britanie, Spania, Croația, dar și cu Grecia și Portugalia. Anul trecut am avut un deficit de 18,3 miliarde del lei, dublu față de cel din 2015 (vezi aici datele Ministerului de Finanțe), dar datoria publică ne-a crescut cu aproape 24 miliarde de lei (vezi aici evoluția datoriei publice). Asta e, anul acesta vom avea creșteri mai mari ale deficitului și datoriei. E o chestiune pe care actualul guvern o ia în calcul, inclusiv repercusiunile, adică o tragere de urechi de la Comisia Europeană, o creștere a gradului de îndatorare și o scădere a ratingului de țară.

   România e o țară săracă, în principal, din cauza ANAF-ului. Atâta timp cât această instituție nu va trece printr-o transformare reală, prin import de experți externi și nu de păcălici detașați de la servicii noastre secrete, a căror misiune e să-și protejeze propriile firme, nu prea se va putea întinde plapuma bugetului fără să crape undeva. O colectare la nivelul mediu din UE ar însemna 44,9% din PIB și nu 29,5%, cât s-a colectat anul trecut. La PIB-ul de anul trecut, dacă ANAF-ul, în principal, și restul instituțiilor care contribuie la buget, într-o mai mică măsură, și-ar fi facut treaba cum trebuie, am fi avut venituri de 340 de miliarde de lei și nu de 223,7 miliarde de lei. Altfel îți întinzi plapuma cu un surplus de 116 miliarde de lei.

   Dragnea știe că nu poate plăti și salarii și să facă investiții și să se încadreze în deficit. Își ia distanță de guvern, beștelindu-l că nu și-a făcut bine temele. El începe încet să-și deseneze o cale de ieșire, dacă guvernul va da cu oiștea în gard. Din cele trei obiective, adică, salarii mărite, investiții și încadrare în deficit, guvernul trebuie să aleagă unul care va cădea. Partea proastă e că s-ar putea ca la final să fie nevoiți să aleagă două, adică și deficit mai mare și fără investiții. Asta însă e opțiunea politică a guvernului, pe care o va deconta, fără îndoială, cu prima ocazie, dar nici într-un caz nu e treaba unor trepăduși de servicii, nevalidați de vreun vot.