România „exportă” în Insulelel Marshall aproape cât exportă în China

   Insulele Marshall sunt niște atoli pierduți în Pacific, cu o suprafață însumată mai mică decât suprafața Bucureștiului (181 km față de 228 km pătrați), cu o populație cât a orașului Slobozia (ceva peste 52 de mii de locuitori) și cu un PIB total de aproximativ 165 milioane de euro.

   În pofida acestor atribute, ce ne dau ordinul de mărime și putere economică al acestui stat, România a reușit performanța să exporte anul trecut bunuri în valoare de 518 milioane de euro (vezi tabelul din imagine cu principalele piețe de export în 2016), adică de peste trei ori mai mult decât PIB-ul acestui stat. Totuși, cel mai important atribut al acestui stat e faptul că e un paradis fiscal. Trăiască paradisurile fiscale și înfrățirea dintre exportatorul român și consumatorul marshallez! Ce nevoie avem noi de impulsioanarea exporturilor de bunuri în China (615 milioane de euro), când avem Insulele Marshall?

   România a exportat anul trecut bunuri în valoare de 57,4 miliarde de euro, conform datelor INS. Importurile de bunuri s-au ridicat la valoarea de 67,3 miliarde de euro. Principalii parteneri ai României pe partea de exporturi sunt Germania (12,3 mld. euro), Italia (6,7 mld. euro) și Franța (4,1 mld. euro), iar statele de unde am importat cel mai mult sunt Germania (13,8 mld. euro), Italia (6,9 mld. euro) și Ungaria (5 mld. euro - vezi tabelul din imagine). Insulele Marshall ocupă locul 23 în topul piețelor de export ale României, fix după Egipt - principala piață externă de desfacere pentru grâul românesc.

   Oare Direcției Generale a Vămilor din ANAF nu-i sună nicio alarmă când vede cifrele „exporturilor” în paradisurile fiscale? 

   În 2008 și 2009, paradisul fiscal preferat de „exportatorii” români era Panama (vezi aici datele), în 2013 și 2014 erau preferate Insulele Virgine Britanice, abia din 2015, „exportatorii” s-au orientat către Insulele Marshall, exportând mărfuri în valoare de 269 milioane de euro acum doi ani, pentru ca, anul trecut, să reușim o dublare a exporturilor. În ritmul acesta, în câțiva ani de zile vom reuși să depășim exporturile pe piața franceză. Într-un deceniu, dacă ANAF-ul doarme în papuci ca și până acum, vom avea ca principali parteneri de export Insulele Marshall, Panama și Insulele Virgine Britanice.

   Faptul că firmele românești au exportat bunuri în Insulele Marshal de trei ori mai mult decât PIB-ul acestei țări nu a ridicat semne de întrebare nimănui din ANAF și nimănui din parchete. E ca și cum Germania ar exporta în România bunuri în valoare de 510 miliarde de euro (PIB-ul nostru fiind anul trecut de aproape 170 miliarde de euro) și nimănui nu i s-ar părea ciudat acest lucru. 

   La valoarea de 518 milioane de euro exporturi, scutirile de TVA sunt de peste o sută de milioane de euro, presupunând că am exportat bunuri nealimentare. E interesant de văzut cât TVA s-a rambursat de pe urma exporturilor în Insulele Marshall, pentru că nu vorbim de mii de firme cu capital „provenit” din această țară, ci doar de vreo 31, conform datelor Registrului Comerțului din 2016 (vezi aici). Toate bunurile exportate în aceste insule n-au părăsit teritoriul țării, distanța până acolo pe cale aeriană fiind de peste 13.000 km, suficient cât să-ți crească semnificativ costurile mărfurilor. Vorbim, așadar, de exporturi fictive, al căror scop e, cel mai probabil, unul oneros. 

   De la an la an, exporturile în paradisurile fiscale își mută locația pe glob. Anul acesta, Insulele Marshall poate vor decădea în preferințele „exportatorilor”, dar sigur, dacă e să ne uităm după evoluția ultimilor ani, vor înflori în alt paradis fiscal. Nu vorbim despre niște evazioniști de mâna a doua, cu exporturi fictive până la vecinii bulgari, prinși de DIICOT și puși la defilare în media pe prima pagină a ceea ce a mai rămas din ziare. Vorbim de o rețea, ce nu zăbovește mai mult de doi ani într-un paradis fiscal, cu suficiente pile pentru a nu fi investigată de nimeni.