Micul Paris vrea să devină Micul Taipei

   Românul s-a născut poet, frate cu codrul. antrenor de mici pe grătar, dar, mai recent , și-a găsit o altă vocație, aceea de xerox. 

   Copiatul la români e un sport național, se învață din fragedă pruncie, odată cu copierea comentariilor operelor literale din programa școlară din cărțile de de comentarii pe caietul de teme, continuă cu bac-ul și doctoratul, unde, dacă ai noroc de o comisie înțelegătoare, rezultă că ai copiat doar de 5%, și se termină apoteoric, odată cu textul de pe piatra funerară, copiat și el, binențeles, de la vecin ceva mai inspirat în texte decât tine.

   Frunza motorizată șutită de pe net a lui Udrea, alături de brandul de țară, ne-a costat vreo douăzeci de milioane de lei.  Feliile de pizza în culorile Google ale Noului Taipei, ce se doreau a fi logo-ul Bucureștiului, îi costă pe bucureșteni, după acest eșec, mult mai puțin pe partea financiară, dar mai mult pe partea obrazului. 

   Și frunza și pizza ne arată că, atunci când nu ești în stare să faci ceva în România, dai comadă de un logo. Ce faci cu un logo de țară sau capitală? Dai bani pe el și, dacă te întreba cineva care îți sunt realizările mandatului, ai o țintă perfectă spre care poți să arăți cu degetul. 

   Dna Udrea, cu tupeul care o caracterizează, ne-a arătat o frunză luată de pe net și ne-a spus sec că ne costă milioane. Era cea mai scumpă frunză din lume, de ai fi crezut  că i-a fost comandată lui Jimmy Choo sau alt designer renumit de pantofi, reprofilat temporar în designul de frunze turistice, la rugămințile celei mai importante cliente, cum, probabil, că e dna Udrea.

   În cazul logo-ului Noului Taipei, xeroxat la București, tupeul a venit din partea juriului care a ales logo-ul Noului Taipei, juriu din care a făcut parte și dna primar, alături de academicieni, profesori universitari, specialiști în grafică și în domeniul publicității. Mamă, ce de lume bună, dar și cu ce rezultate! Acum, cele patru felii de pizza au fost retrase, iar juriul a rămas să delibereze în continuare. Cu expertiza de care au dat deja dovadă, n-ar fi imposibil să ne trezim cu logo-ul Mercedesului pe post de logo al Micului Paris sau, de ce nu, al cartierului Pajura.

   Dna Firea se apropie cu pași repezi de un an de mandat. Cum era de așteptat, n-a livrat nimic din ce-a promis. Străzile arată ca după bombardament, livrarea apei calde e ca în Epoca de Aur, adică puțină, călâie și rară, circulația e un dezastru, iar  transportul în comun, de asemenea. Toate aceste „realizări” ar fi trebuit să fie date uitării odată cu brandingul orașului? Am o știre pentru dna Firea: nu prea au cum să fie date uitării. Bucureștiul e un oraș mare, care n-a depins și, după cum arată la un an de Firea, nu va depinde de turism. Cele două milioane de locuitori vor o circulație civilizată, șosele bune, un Radet funcțional și nu dau doi bani pe logo-ul orașului.