În România, ponderea ruralului în populație e de 46%, iar contribuția populației ce locuiește în acest mediu la PIB e de aproximativ 31%.
Asta nu înseamnă că 31% din PIB-ul României e produs în satele românești, ci că locuitorii de la sate au această contribuție la PIB, indiferent dacă își desfășoară activitatea productivă la sat sau la oraș (accesează aici datele detaliate ale PIB-ului produs de locuitorii din mediul rural).
De partea cealaltă, orășenii contribuie la formarea PIB-ului cu aproximativ 69% și au o pondere în populație de circa 54%. E clar că avem o diferență de productivitate între locuitorii din cele două medii.
Statistica Eurostat a renunțat să mai clasifice mediile urban și rural în ultimii ani, adoptând formulări mai vagi, dar poate mai potrivite, ce includ noțiuni de arii preponderent urbane și arii preponderent rurale.
La noi, INS-ul nu a adoptat clasificările Eurostat și, probabil, n-o va face, până nu vom face o nouă reformă administrativă, iar prin reformă administrativă nu mă refer doar la trasarea unor regiuni, ci la introducerea de unități administrative noi, ce trebuie să țină cont de arealele metropolitane ce-au luat naștere în ultimii ani în jurul marilor orașe, dar și de comunele cu populație mult prea mică pentru a putea funcționa.
Cum se corelează topul județelor după PIB-ul pe locuitor și cel al județelor după gradul de urbanizare?
Din datele privind PIB-ul pe locuitor la nivel de județe și cele privind gradul de urbanizare al județelor, a rezultat că șapte din primele zece județe după PIB-ul pe locuitor estimat pentru anul acesta se regăsesc în primele zece județe după gradul de urbanizare (vezi tabelul din imagine).
În coada topului găsim tot șapte județe dintre ultimile zece cu cel mai mic PIB pe locuitor pe care le regăsim și între ultimile zece județe cu cel mai redus grad de urbanizare.
Așadar, între PIB-ul pe cap de locuitor și gradul de urbanizare dintr-un județ există o corelare (vezi tabelul din imagine). Totuși, există mai multe județe, care, deși au un grad de urbanizare ridicat, nu se află între primele județe după PIB-ul pe cap de locuitor, și invers.
Să luăm câteva exemple și să căutăm niște explicații.
Hunedoara și Brăila, deși au un grad ridicat de urbanizare, sunt departe de primele zece poziții în topul județelor după PIB-ul pe locuitor (vezi tabelul din imagine).
În cazul Hunedoarei, căderea mineritului și a industriilor adiacente din județ a lăsat în urmă multe orașe fără forță economică, incapabile să creeze un pol dezvoltare. Aceeași explicație e valabilă pentru județul Maramureș.
În cazul Brăilei, deși avem de-a face cu un oraș mare, acesta n-a reușit să atragă investiții care să relanseze economia locală după ce a fost pusă la pâmânt de anii tranziției.
În topul județelor cu PIB pe locuitor mare ce nu au un grad de urbanizare ridicat precum Ilfov, explicația ține de apropierea de capitală. De fapt, până la începutul anilor `90, Ilfovul era un sector al Bucureștiului, iar acum e un fel de arie metropolitană, chiar dacă în statistica INS nu există conceptul.
Județul Prahova dispune de un centru industrial important, dar apropierea Ploieștiului de capitală a frânat de-a lungul istoriei dezvoltarea populației în acest oraș la un nivel asemănător orașele mari, ce au și funcții de centre mari universitare și de centre zonale medicale.
În cazul județului Arad, care ocupă locul zece după PIB-ul pe locuitor și locul 11 după gradul de urbanizare, putem zice că există o corelație între cele două variabile.
Gradul de urbanizare a unui județ e o condiție necesară pentru a avea un nivel ridicat al PIB-ului pe cap de locuitor, dar nu e suficientă. Pe lângă un grad de urbanizare ridicat e nevoie de un pol de dezvoltare care să creeze o suficientă forță de atracție a investițiilor pentru a duce la o dezvoltare peste medie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu