Cine sunt vinovații principali ai creșterii deficitului fondului de pensii în ultimul deceniu

   Anul 2007 a fost ultimul an în care ceea ce s-a colectat la buget din contribuțiile la asigurări a reușit să acopere cheltuielile cu pensiile.

   Acum un deceniu, aveam cu aproape 500 de mii de pensionari mai mulți decât ceea ce avem în prezent (vezi datele din imagine), dar pensia medie era de 2,6 ori mai mică (389 lei față de 1.017 lei). Salariul din prima jumătate a anului e de 2,2 ori mai mare decât cel din anul 2007. Deși creșterea pensiei medii e mai mare decât cea a salariului, deficitul de la fondul de pensii nu poate fi explicat doar prin acest avans mai rapid al pensiilor, mai ales că avem o reducere a numărului de pensionari, dar și un număr de salariați mai mare decât acum un deceniu. 

   Pilonul II de pensii și pensiile speciale sunt principalii vinovați pentru creșterea deficitului la fondul de pensii.

   Fondurile de pensii administrate privat

   Toată presa a sărit la gâtul ministrului de finanțe când a zis că naționalizează fondurile de pensii administrate privat. În urma unei naționalizări a pensiilor administrate privat, statul s-ar alege cu o scădere a datoriei publice, pentru că peste 60% din aceste fonduri sunt investite în obligațiuni de stat (cu o dobândă la un nivel minim din 2008 încoace, de câteva procente pe an), cu niște participații la niște societăți și plasamente la bănci, și cu o creștere a contribuțiilor la asigurări, insuficientă însă pentru a acoperi deficitul de la fondul de pensii. 

   Trebuie să reținem că statul e dator în proporție de peste 60% la aceste fonduri și pentru asta le plătește anual o dobândă, iar această datorie e alimentată an de an de ceva la care statul a renunțat, adică o parte din contribuțiile sociale. 
   Tu ești un stat ce înființezi niște fonduri administrate privat, le dai o parte din veniturile provenite din contribuțiile sociale, adică din ce până ieri ți se cuvenea ție, iar ele încearcă să facă un profit din contribuții, după ce și-au luat comisioanele babane, indiferent dacă fac sau nu profit, împrumutându-te tot pe tine.Ție îți crește deficitul la fondul de pensii, pentru că le-ai dat o parte din bani lor, iar ele te împrumută ca să sustiți acest deficit, cu o parte din banii la care ai renunțat. Logic?!

   Toți cei ce cred că fondurile de pensii administrate privat le vor crește veniturile la bătrânețe se înșeală amarnic. 

   Randamentele acestor fonduri sunt, în ultimii ani, la un minim istoric, unele dintre ele fiind negative. Adică, în loc să câștigi bani din ceea ce ai acumulat până acum, pierzi bani, și încă nu vorbim de plata vreunei pensii, pentru că acestea vor intra la plată după 2032. 

   Randamentul per ansamblu, din 2008 încoace, e de două cifre, deci e mare, dar acesta a venit ca urmare a unei cârdășii făcute de fonduri cu băncile. Adică băncile le-au plătit anticipat dobânda fondurilor care și-au depus banii la ele. 

    Banca și-a asigurat un client mare pe mai mulți ani, fondul și-a trecut dobânda încasată anticipat în dreptul randamentului, iar cel ce contribuie e bucuros că are un asemenea randament. 

   S-au terminat dobânzile plătite anticipat, s-a terminat și cu randamentul pozitiv, pentru că nu avem de-a face cu niște genii ale investițiilor, atunci când vorbim de fondurile de pensii. Odată cu apariția randamentelor negative, ne dăm seama că acestea pot să o țină așa mai mulți ani la rând, pentru că legea nu le impune niciun randament, așa că fondul își permite să piardă din randamentele cumulate până acum și asta face. 
   Statul garantează doar ce au depus asigurații, fără comisioanele percepute de fonduri și fără o indexare cu rata inflației. Dacă fondurile îți papă randamentele cumulate până acum, te comisionează în continuare, iar inflația îți erodează ce ai depus, atunci, nu-i așa că ai ghinion?.

   Ce câștigă statul dacă naționalizează fondurile

  Dacă naționalizează fondurile, statul nu se alege cu mulți bani pentru a repara spectaculos deficitul fondului de pensii pentru că activele acestor fonduri înseamnă datorii ale statului și ceva paricipații la unele companii, deci durează până vor putea fi lichidate paricipațiile la companii. Beneficiile imediate ale statului sunt date de faptul că o parte din contribuțiile ce mergeau la aceste fonduri se vor duce la buget și de faptul că datoria publică va scădea cu vreo cinci miliarde de euro. După lichidarea participațiilor deținute de fonduri la diverse societăți și a plasamentelor la bănci, statul va mai câștiga ceva resurse, dar acest proces va fi unul îndelungat.

   Pensiile speciale

   Suntem o țară plină de speciali, și aici nu mă refer doar la pensionari, ci și la revoluționarii cu mari merite în revoluția din 1989 din comuna Adunații Copăceni și la IT-iștii scutiți de impozite, care, chipurile, ar trebui să stimuleze dezvoltarea domeniului IT în România, dar stimulează doar outsourcing-ul, care e un fel de lohn al domeniului IT, etc. România devine o țară în care specialul e întâlnit la fiecare pas, iar ordinarul e tot mai rar.

   Cele peste șase miliarde de lei  ce se duc pe pensiile speciale nu se văd în deficitul de pensii de anul trecut și anul acesta.

   Să mă explic. Până în 2015, deficitul a crescut de la an la an, ajungând la peste 18 miliarde lei în acel an (vezi graficul din imagine). În 2016, deficitul a scăzut brusc la sub 15 miliarde de lei, deși pensiile au crescut față de anul anterior. 

   În prima parte a anului acesta, deficitul a fost doar de 6,3 miliarde lei. Unii idioței din presa economică, fără prea multe întrebări la cerebel, au aplaudat „scăderea” deficitului de la pensii din 2016, neștiind că în buget, cele mai multe din pensiile speciale s-au mutat de la fondul de pensii la ministerele de interne și cel al apărării. În felul acesta, în execuția bugetului apare o reducere a cheltuielilor în 2016 față de 2015 de 2,5 miliarde lei, asta, repet, deși pensiile au crescut (vezi datele din imagine).

   Deci, deși anul trecut deficitul la pensii reflectat în buget pare să fie de 14,9 miliarde lei, în realitate e de aproape 21 miliarde lei, pentru că pensionarii speciali din SRI, MAI și MAPN nu mai sunt plătiți de la fondul de pensii, ci din bugetele ministerelor. Anul acesta, cel mai probabil, acest deficit va crește, pentru că și numărul de speciali a crescut.

   Atâta timp cât n-am fost o țară plină de speciali și cu fonduri de pensii administrate privat, ce doar trag bani din contribuții fără a le fi impus un prag de randament, iar unica grijă a lor e să-și asigure comisioanele babane (326 milioane lei în 2016) din banii contributorilor, fondul de pensii a fost echilibrat (vezi graficul din imagine), contribuțiile din asigurări acoperind cheltuielile cu pensiile.

   România se îngroapă singură sub un strat de speciali și unul de pensii administrate privat. Rezultatul e previzibil, în mai puțin de un deceniu, grație și unui ANAF plin de eunuci fiscali, bugetul va face implozie. Toți pensionarii nespeciali vor plăti pentru privilegiul celor speciali.