„Cea mai incredibil de curajoasă femeie din România” nu se atinge și nu s-a atins de niciun contract major de construcție de autostrăzi.
De contractul Bechtel pot să înțeleg de ce nu s-a atins DNA-ul. E același motiv pentru care, în dosarul Microsoft, avem condamnări ale mituiților români și nici măcar o interpelare serioasă a directorilor acestei companii americane.
Lupta contra corupției din România ia o pauză binemeritată atunci când dă cu nasul în treburi americănești. Nu e frumos să-ți bagi nasul în treburile altora. S-ar putea să miroși fără să vrei ceva foarte neplăcut și, din cea mai incredibil de curajoasă, să ajungi pensionar de lux, în cel mai bun caz.
Să lăsăm Bechtelul în miliardele lui și să ne întrebăm de ce nu se anchetează contractele pe multe sute de milioane de euro ale fostei CNADNR, actuală CNAIR, cu multe acte adiționale, ce cresc valoarea finală a lucrării, cu multe probleme de calitate a lucrărilor, cu arbitraje la curți internaționale încheiate dezastruos pentru buget, ce adaugă mai multe milioane de euro la prețul autostrăzilor ce stau să cadă sau au căzut deja.
România construiește autostrăzi la cel mai mare preț. De fapt, nici nu le construiește, doar le plătește.
Toate autostrăzile noastre neteminate au câteva caracteristici: preț foarte mare pe kilometru, multe contracte câștigate de companii italiene, nerespectarea termenelor din contract, acte adiționale care cresc și mai mult prețul final, calitate scăzută a lucrărilor, despăgubiri plătite constructorilor în urma deciziilor de la tribunalele de arbitraj internaționale.
Toate autostrăzile noastre neteminate au câteva caracteristici: preț foarte mare pe kilometru, multe contracte câștigate de companii italiene, nerespectarea termenelor din contract, acte adiționale care cresc și mai mult prețul final, calitate scăzută a lucrărilor, despăgubiri plătite constructorilor în urma deciziilor de la tribunalele de arbitraj internaționale.
De ce au autostrăzile noastre cel mai mare preț, sunt făcute preponderent cu italieni și au mari probleme de execuție?
Dintre toate statele din zonă, doar la noi prețul de construcție pentru kilometrul de autostradă la câmpie îl depășește cu mult pe cel plătit de alții în zona montană (vezi aici cât au plătit grecii pentru autostrăzi montane). Actualul ministru, invitat la TVR acum câteva săptămâni, a ocolit răspunsul la întrebarea de ce sunt atât de scumpe autostrăzile la noi.
Zilele acestea aflăm că firma italiană Salini-Impregilo, care a câștigat la Paris dreptul de a primi despăgubiri de 83 milioane de lei pentru lotul 3 din autostrada Sibiu-Orăștie, după ce a mai primit în contul acelor „lucrări” 605 milioane de lei, s-a dus cu executorul la CNAIR și l-a executat de cei 83 milioane lei.
Pentru 22 de km vom plăti acestei firme 688 milioane lei. Costul final al acestui segment va fi de peste 700 milioane de lei, pentru că reparațiile pe care le-a făcut CNAIR-ul au costat ceva și, probabil, vom mai avea nevoie de reparații și în viitor, care ne vor mai costa. Cele peste 700 de milioane lei vor duce prețul pe kilometru de autostradă scufundată la peste 7 milioane de euro, preț peste ceea ce au plătit grecii pentru autostrada montană Egnatia Odos.
Pentru 22 de km vom plăti acestei firme 688 milioane lei. Costul final al acestui segment va fi de peste 700 milioane de lei, pentru că reparațiile pe care le-a făcut CNAIR-ul au costat ceva și, probabil, vom mai avea nevoie de reparații și în viitor, care ne vor mai costa. Cele peste 700 de milioane lei vor duce prețul pe kilometru de autostradă scufundată la peste 7 milioane de euro, preț peste ceea ce au plătit grecii pentru autostrada montană Egnatia Odos.
Care a fost prețul real al lotului de autostradă scufundată?
23 milioane euro - atât a primit Societatea de Construcții în Transporturi București în calitate de subcontractor al acestui lot.
Italienii au luat pâna acum 135 milioane de euro (605 milioane lei) și au mai primit 18 milioane euro (83 milioane lei), iar costul efectiv al lucrării a fost de 23 milioane euro, adică 1 milion și ceva de euro pe kilometru de autostradă. De un milion de euro pentru un kilometru de autostradă primești ceea ce ai plătit, adică una care nu stă pe loc, ci o ia la vale, pentru că: gravitația.
Câștigul de 130 milioane de euro al firmei Salini-Impregilo s-a împărțit cu tot lanțul de șmecheri care au pus umărul la această escrocherie, pentru că italienii știu să facă împărțeala, de asta și câștigă licitațiile. Dovadă că știu să facă împărțeala e faptul că, la momentul actual, acești băieți deștepți din Italia mai derulează câteva lucrări la unele loturi de autostradă de la noi și e probabil să mai câștige și în viitor.
Italienii au luat pâna acum 135 milioane de euro (605 milioane lei) și au mai primit 18 milioane euro (83 milioane lei), iar costul efectiv al lucrării a fost de 23 milioane euro, adică 1 milion și ceva de euro pe kilometru de autostradă. De un milion de euro pentru un kilometru de autostradă primești ceea ce ai plătit, adică una care nu stă pe loc, ci o ia la vale, pentru că: gravitația.
Câștigul de 130 milioane de euro al firmei Salini-Impregilo s-a împărțit cu tot lanțul de șmecheri care au pus umărul la această escrocherie, pentru că italienii știu să facă împărțeala, de asta și câștigă licitațiile. Dovadă că știu să facă împărțeala e faptul că, la momentul actual, acești băieți deștepți din Italia mai derulează câteva lucrări la unele loturi de autostradă de la noi și e probabil să mai câștige și în viitor.
În Italia, în orice afacere cu autostrăzi găsești implicată mafia locală, fie că e vorba de `Ndragheta, Cosa Nostra sau Camorra. Nu zic că în spatele lui Salini-Impregilo îl găsim pe Don Corleone, luând apeluri de la CNAIR Nostra, dar modul de lucru al acestei companii în România seamănă izbitor de bine cu cel al construcției autostrăzii Salerno - Reggio Calabria, a cărei construcție a durat peste jumătate de secol și a drenat sume de la buget de peste 10 miliarde de euro sau de peste 20 miliarde de euro, dacă valoarea banilor e actualizată.
Cică de acum, gata, nu ne mai judecăm pe la curți internaționale, unde pierdem zeci de milioane pe bandă rulantă, nefiind reprezentați sau fiind reprezentați de niște păcălici.
Nu ne oprea nimeni nici până acum să ne judecăm acasă, dar dădea mult mai bine să zici că ți-a impus arbitrajul de la Paris să dai un purcoi de bani ca despăgubiri pentru o autostradă surpată decât o instanță de la noi.
Dacă era procesul la noi, presa devenea interesată de subiect și, în scurt timp, afla și de ce ai pierdut procesul. Nu te-ai prezentat, te-ai prezentat slab sau ai încălcat cu bună-știință niște clauze ce știai că te vor costa bani - sunt chestiuni care se află mult mai ușor de la o instanță de acasă decât de la una de la Paris.
De asemenea, nu te obliga nimeni să nu ai o listă neagră cu constructorii neserioși, dar, probabil, nu erau neserioși atunci când îți vărsau șpaga babană într-un cont din Caraibe.
Din tot peisajul autostrăzilor mult prea scumpe de la noi, făcute prost și cu termene depășite, lipsește DNA-ul. Cea mai logică explicație a acestei absențe e faptul că din contractele supraevaluate se hrănesc și serviciile, iar DNA-ul, se știe, nu se bagă peste afacerile serviciilor. Ezitarea DNA-ului din cazul Hexi Pharma ne-a arătat destul de clar că nu se bagă peste pușculițele serviciilor. Faptul că serviciile noastre se ocupă de autostrăzi rezultă și din rapoartele inexistente, pentru că dacă ar fi existat, ar fi transpirat, cu privire la corupția ce e legată de contractele de construcție de autostrăzi. Dacă nu există, singura explicație logică e că au ceva de câștigat de pe urma acestor contracte.
Cică de acum, gata, nu ne mai judecăm pe la curți internaționale, unde pierdem zeci de milioane pe bandă rulantă, nefiind reprezentați sau fiind reprezentați de niște păcălici.
Nu ne oprea nimeni nici până acum să ne judecăm acasă, dar dădea mult mai bine să zici că ți-a impus arbitrajul de la Paris să dai un purcoi de bani ca despăgubiri pentru o autostradă surpată decât o instanță de la noi.
Dacă era procesul la noi, presa devenea interesată de subiect și, în scurt timp, afla și de ce ai pierdut procesul. Nu te-ai prezentat, te-ai prezentat slab sau ai încălcat cu bună-știință niște clauze ce știai că te vor costa bani - sunt chestiuni care se află mult mai ușor de la o instanță de acasă decât de la una de la Paris.
De asemenea, nu te obliga nimeni să nu ai o listă neagră cu constructorii neserioși, dar, probabil, nu erau neserioși atunci când îți vărsau șpaga babană într-un cont din Caraibe.
Din tot peisajul autostrăzilor mult prea scumpe de la noi, făcute prost și cu termene depășite, lipsește DNA-ul. Cea mai logică explicație a acestei absențe e faptul că din contractele supraevaluate se hrănesc și serviciile, iar DNA-ul, se știe, nu se bagă peste afacerile serviciilor. Ezitarea DNA-ului din cazul Hexi Pharma ne-a arătat destul de clar că nu se bagă peste pușculițele serviciilor. Faptul că serviciile noastre se ocupă de autostrăzi rezultă și din rapoartele inexistente, pentru că dacă ar fi existat, ar fi transpirat, cu privire la corupția ce e legată de contractele de construcție de autostrăzi. Dacă nu există, singura explicație logică e că au ceva de câștigat de pe urma acestor contracte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu