La o televiziune aflată în insolvență de șapte ani, se dă pe surse știrea că se vor reduce contribuțiile la Pilonul II. Imediat se cer păreri de la specialiștii de casă, iar aceștia molfăie niște tâmpenii pe placul celor ce le-au cerut părerea. Deci, e nașpa.
Ce ne facem că PSD-ul nu ne mai fură pensiile dintr-odată, ci le papă tacticos cu lingurița, prin reducerea contribuțiilor?
Dacă aș fi fost PSD și eu aș fi făcut la fel. Dacă tot vreau să trec la stat ceea ce administrează fondurile, le tăiam întâi contribuțiile, și după un an, când randamentele negative ale fondurilor ar fi fost pe toată linia și chiar ar fi trezit îngrijorări, opinia publică ar fi fost mult mai docilă în a accepta ideea preluării de către stat.
De ce fac fondurile de pensii randamente negative în ultimii ani?
De plictiseală. Chiar așa, piața financiară pe care acționează aceste fonduri e lovită de o plictiseală cronică. Nu se întâmplă nimic. Bani sunt destui, dobânzile sunt mici, iar din când în când, iese Isărescu și ne scuipă în cap cu idei de doi lei și cu caviar rămas de la ultima masă (vezi aici). Ori vorbește cu precipitații, ori nu s-a spălat pe dinți, ori așa e el darnic, sau toate odată, oricum, avem șansa să vedem de aproape cum arată caviarul ingurgitat de mai marii de la BNR. Deci, e plictiseală maximă pe piața financiară, iar marjele de profit ale fondurilor de pensii sunt la minim.
După ce aplică comisioanele de administrare și alte cheltuieli, la final de an, la unele fonduri, dă cu minus. Nu te speria, nu e prima dată când dă cu minus, doar că până acum nu prea te interesa. Acum, când PSD-ul dă iama în ulciorul cu smântână, toată lumea e atentă. Mai ai o speranță! După randamentele negative din 2015, anul trecut toată lumea a fost pe plus. Anul acesta ... vom vedea.
Cum se face că de la randamente cu două cifre s-a ajuns în ultimii ani la randamente minime și negative?
La înființarea lor, Fondurile de pensii administrate privat au beneficiat de o conjunctură foarte favorabilă. Anul 2008 a coincis pe piața financiară românească cu una din cele mai mari crize de lichidități post-decembriste. În lunile semptembrie și octombrie ale acelui an, băncile se împrumutau pe piața inter-bancară la dobânzi de cămătari. În anii care au urmat, criza s-a mai domolit pentru bănci, dar statul a devenit mai flămând. Nu intru în amănunte că, de fapt, statul s-a împrumutat pentru ca băncile să aibă parte de lichidități.
Oricum, până acum trei-patru ani, Pilonul II avea randamente frumușele pentru că fondurile și-au depus o parte din bani la bănci și au primit dobânzile pe mai mulți ani în avans, și cu o altă parte din bani împrumutau statul, la niște dobânzi mult mai mari decât cele din prezent.
Măgăria cea mai mare a constat în faptul că nimeni nu le-a spus oamenilor că randamentele alea mari, de i-ar fi făcut pe cei de la Goldman Sachs să pară copii de grădiniță în ultima criză economică, nu erau investiții revoluționare, ci niște dobânzi primite în avans.
S-au terminat dobânzile în avans, s-a terminat cu dobânzile mari plătite de stat, de acum intrăm pe tărâmul randamentelor minime și uneori negative. Și nu are rost să introducem în ecuație și inflația, care erodează și ea din ceea ce s-a acumulat până acum. Cert e că, dacă sperai la o suplimentare semnificativă a veniturilor din pensie, ia-ți gândul, pentru că randamentele minime și negative vin în momentul în care fondurile nu plătesc încă nicio pensie. Să vezi cum o să arate după anul 2032, când vor începe să plătească.
Te-ai speriat? Stai liniștit, ce ai depus până acum, minus comisioanele, e garantat de Stat.
Statul îți garantează ce ai depus minus comisioanele. Deci, statul îți garantează și nu fondurile, dar garanția merge doar până la echivalentul a ceea ce ai depus, fără comisioanele încasate de fonduri (2,5% din depuneri și 0,6% pe an pentru administrarea sumei totale din cont) și fără ce randamente cumulate ai avut tu la un moment dat.
Deci, dacă tu ai depus într-un an 100 lei, fondul ți-a luat aproape 3,1 lei prin cele două comisioane, iar la final de an, statul îți garantează 96,9 lei.
Dacă fondul te anunță la final de an că ai randament pozitiv de 10%, tu ai acumulat 106,6 lei, dar statul îți garantează tot 96,9 lei.
Dacă fondul are randament zero și inflația anuală e de 2%, tu vei avea 96,9 lei în cont, dar aceștia vor valora cât aproape 98,8 de lei la începutul anului viitor, iar statului nu-i pasă de inflație, el îți garantează doar cei 96,9 lei. Dacă i-ar păsa, ar trebui să-ți garanteze și indexarea cu inflația. Iar faza nasoală e că, pe termen lung, pot exista puseuri inflaționiste și de două cifre, dacă intervine o criză.
Pune-te în situația statului.
Tu ai renunțat la niște contribuții și deficitul de la fondul de pensii s-a mărit de la an la an. Fondurile de pensii, din banii la care ai renunțat tu, te împrumută. Circa 60% din activele fondului sunt obligațiuni de stat. Dacă fondurile o dau în gard, tu, stat, intervii și plătești în contul garanției sumelor depuse o mare parte din sumele asiguraților. În loc să câștigi ceva pe termen lung, te-ai ales doar cu dureri de cap. Cea mai simplă soluție e să desființezi fondurile.
Miza imediată nu e să iei banii din fonduri, pentru că ei nu există. Cea mai mare parte sunt obligațiuni emise de tine, pe care trebuie să le plătești la un moment dat, o parte sunt acțiuni la diferite societăți și o parte plasamente pe termen lung la bănci. Miza imediată e să iei contribuțiile sociale de acum încolo. Dacă nu le poți lua de tot, începi prin a le felia. Se condimentează cu praf de eșec, și se servește cu randamente mici sau negative. Poftă bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu