România, acest Făt-Frumos al UE în materie de creștere economică, se caută prin buzunare după accize

   INS-ul a făcut publice datele semnal privind creșterea economică din trimestrul doi al anului curent. Conform comunicatului, economia a crescut față de același trimestru al anului trecut cu 5,9% în serie brută și cu 5,7% în serie ajustată sezonier (accesează aici comunicatul). 

   În aceeași zi, la câteva ore distanță, Eurostatul ne arată că avem cea mai mare creștere economică dintre statele UE ce și-au publicat datele până acum (nu toate statele și-au publicat datele). E probabil ca Irlanda, când o să-și publice datele, să aibă o creștere economică mai mare decât a noastră, dacă ținem cont de datele din celelalte trimestre (accesează aici comunicatul Eurostat).

   Dacă economia ar fi un ogor cultivat cu ceva, acel ceva arată cu 5,7% mai bine decât arăta anul trecut, problema e cum recoltezi acel ceva. Creșteri economice mari am mai înregistrat și înainte de criză, dar și atunci, ca și acum, am avut neșansa unui Fisc mult prea slab pentru a ține ritmul cu creșterea economică. 

   Execuția bugetului consolidat din primele șase luni ne arată o creștere a veniturilor cu 8,2% față de aceeași perioadă de anul trecut. Teoretic, am putea aprecia că ANAF-ul nostru și-a făcut treaba. Avem o creștere economică pe primul semestru al anului față de primul semestru de anul trecut de 5,8% în serie brută și 5,7% în serie ajustată sezonier, iar creșterea veniturilor la buget e de 8,2%. Practic, avem venituri fiscale, deci cele legate direct de performanța ANAF-ului atunci când crește economia, mai mici decât acum un an și chiar decât acum doi ani (accesează aici datele). 

   Nu numai atât, avem vreo 5,7 miliarde de lei ce sunt sume de la primite de la UE, dar în cea mai mare parte sunt subvenții pentru agricultură, deci acestea au zero impact asupra bugetului, pentru că se duc direct către fermieri (accesează aici datele). Așa se face că, veniturile mai mari de la buget de 8,2% sunt de fapt doar cu 3,3% mai mari, pentru că subvențiile de la UE nu sunt cheltuite de guvern, administrații sau alte instituții finanțate de la buget, ci de fermieri.

   Economia crește pe bază de consum, iar acest consum nu se vede în colectarea TVA-ului și al accizelor. De ce? Pentru că ANAF.

   Soluția? Mărim accizele. La începutul anului s-a renunțat la supraacciza la carburanți, raționamentul fiind că, în acest fel, conformarea mai bună și creșterea preconizată a consumului vor acoperi într-o mare măsură reducerea de taxe. Asemenea raționament poți să-l faci dar când nu ai de a face cu ANAF, pentru că în această instituție, conformarea mai bună e un fenomen foarte rar, aleatoriu și nu are de-a face cu nimic din principiile moderne ale fiscalității. 

   Pe același raționament s-a mers și în cazul reducerii cu un punct procentual al TVA-ului. 

   Dacă la un produs cu prețul final de 100 lei, TVA-ul era de 20 lei, de la începutul anului e de 19 lei. Scăderea de 1 leu trebuia să fie compensată de creșterea consumului, care, în primul trimestru al anului a fost de peste 7% și cel mai probabil se va păstra la un nivel și în trimestrul II. Deci, producătorul, în loc să vândă doar un produs de 100 lei, are o creștere de vânzări de 107 lei, iar TVA-ul aferent acestor vânzări e de 20,33 lei. 

   Dacă ANAF-ul își făcea treaba bine, colecta cel 20,33 lei, în schimb a reușit să colecteze doar 19,15 lei. 

   De asta guvernul se caută prin buzunare în timp ce se laudă cu cea mai mare creștere economică din UE.