Câte trei argumente pro și contra splitării TVA

   Aplicarea splitării TVA-ului de la 1 ianuarie 2018 încinge spiritele pe măsură ce guvernul nu pare să dea înapoi. În ultimele zile, mai multe asociații patronale cer la unison regândirea măsurii. Guvernul, prea ocupat să pareze loviturile venite din partea DNA-ului, nu răspunde în niciun fel doleanțelor venite din partea mediului economic.

   Plata defalcată a TVA, deși nu se aplică obligatoriu nicăieri în UE, se vrea o măsură de reducere a evaziunii fiscale. În țara cu penultimul grad de colectare a veniturilor la buget din PIB dintre statele comunitare, orice măsură care ar reduce evaziunea pare binevenită la prima vedere, mai ales că, o pondere semnificativă din evaziunea mioritică vine din jongleriile cu TVA.

   Cei ce se opun acestei măsuri desenează un scenariu de coșmar în care firmele, mai ales cele mici, rămân în pană de cash-flow de pe 1 ianuarie, iar de aici până la un blocaj financiar generalizat în economie nu-i decât un pas. De partea cealaltă, guvernul tace și merge mai departe cu măsura.

   Care ar fi argumentele pro splitării TVA?

   1. Un prim argument pro ar fi acela invocat de guvern, și anume reducerea evaziunii fiscale provenită din TVA. Guvernul are o problemă mare cu colectarea TVA-ului. Acum doi ani, pierderea anuală din necolectarea TVA-ului era de peste 8 miliarde de euro. Anul acesta e probabil mult mai mare, de aproape 9 miliarde euro. E clar că nu se va colecta, prin această măsură, tot ce se pierde, dar dacă din cele 9 miliarde pierdute, colectezi măcar 2 miliarde de euro, atunci îți îmbunătățești colectarea TVA-ului cu 15 - 20%.

   2. Măsura de plată defalcată a TVA-ului ar disciplina firmele mici și ar controla mai bine fenomenul evazionist prin eliminarea decidenților de la ANAF implicați în rambursările ilegale de TVA. Marii evazioniști în materie de TVA nu sunt firmele mari, ci cele mici. De aceea, în mai toate rețelele de evaziune cu neplata sau cu returnări ilegale de TVA, găsești niște firme de apartament și, binențeles, pe cineva de la ANAF care aprobă returnările de TVA. Nu prea se poate face evaziune din TVA mult timp fără protecția unui șef din ANAF.

    La firmele mari se poartă alte metode de evaziune, cea mai utilizată fiind cea a externalizării profiturilor. La producătorii mari de carburanți, de exemplu, se mai poartă evaziunea din accize. Rompetrolul lui Patriciu era acuzat acum un deceniu de faptul că declara benzina ca fiind ulei mineral la poarta rafinăriei, iar accizele încasate în benzinării pe benzina vândută nu ajungeau la stat, pentru că în acte nu era benzină, ci ulei mineral. Metoda era larg utilizată și de alți producători de carburanți.

   3. În momentul în care colectările de TVA se automatizează, fluxurile de încasări la buget devin mai predictibile, iar controalele ANAF se pot orienta spre alte metode de evaziune. 

   Dacă reușești să reduci evaziunea din TVA, găsești poate timp să controlezi și peștii mari în ceea ce privește achizițiile intra-grup la prețuri umflate. 

   Îmi aduc aminte că acum vreo cinci ani, cel mai mare producător de carburanți cumpăra de la firma mamă un lanț de benzinării de prin vecini. Era îndeajuns să te uiți la cifrele vehiculate și la performanțele lanțului de benzinării ca să-ți dai seama că cifrele sunt mult umflate. 

   Tot pe același principiu, băncile de la noi se împrumutau la dobânzi mult mai mari de băncile-mamă, decât cele acordate în mod normal de acestea altor bănci. Banca de la noi se împrumuta de la banca-mamă pe dobânzi la un an de zile de 6% și peste pentru a putea credita piața românească înainte de criză, iar banca-mamă, dacă credita alte bănci, practica o dobândă de sub 3%. 

   Pe nimeni de la ANAF nu interesează exportul profiturilor pentru că nu prea se pricep. Un raport FMI din 2016 (accesează aici raportul) semnala faptul că inspectorii ANAF căutau evaziune din TVA la firmele mari, iar partea de exporturi de profit sau de evaziune specifică sectorului (din accize) nu era băgată deloc în seamă.

   Care sunt argumentele contra splitării TVA?

   1. Implementarea. Orice intenție bună, în România, are șanse să eșueze în sistemul informatic făcut cu pușculițele IT ale serviciilor. Avem deja un eșec major cu sistemul cardului de sănătate care n-a funcționat niciodată la parametri normali. E îndeajuns să întinzi capul după ghișeul unui sediu local al ANAF, ca să realizezi că sistemul informatic al Fiscului e din alt secol, iar infrastructura fizică e pe bază de pc-uri 386. Partea nasoală e că, dacă sistemul ANAF cedează, controalele se vor face tot ca în trecut, iar eficientizarea așteptată nu va avea loc.

    Infrastructura IT a ANAF nu are cum să se schimbe până la începutul anului viitor, iar problemele vor apărea negreșit. Dacă ANAF-ul se bazează pe infrastructura băncilor pentru a avea direct acces la informații, atunci înseamnă că chiar nimeni nu s-a gândit cu adevărat la implementarea măsurii, pentru că și accesul la infrastructura băncilor și, prin aceasta, la firmele care au cont la bănci, e o chestiune de durată.

   2. Problemele cu cash-flow-ul cauzate micilor întreprinderi vor exista, iar acestea vor putea fi surmontate într-un orizont scurt de timp doar printr-o creștere de prețuri. Totuși, dacă vorbim de blocaj financiar, trebuie știut că nu toate firmele mici vor fi la fel afectate. Cele mai expuse sunt cele care nu lucrează cu consumatorul final, pentru că nu vor putea să crească eventual prețurile pentru a face rost de lichidități, dar și firmele cu un rulaj al stocurilor rapid. Cel mai nasol în cazul aplicării acestei măsuri e să fii o firmă mică, cu rulaj rapid al stocurilor și care lucrează cu intermediari. 

   3. Există riscul ca evaziunea din TVA să nu fie redusă semnificativ din cauza aplicării deficitare a măsurii. Dacă guvernul își propune să scoată la lumină evazioniștii de meserie, de genul celor din Dragonul Roșu, atunci ar fi bine să de apuce de altă meserie . Apropo, de ce mai există o asemenea bubă evazionistă după „n” controale ale ANAF-ului care au evidențiat această stare de fapt? Cine n-a plătit niciodată TVA, nu va plăti nici după această măsură. E probabil, ca pentru scurt timp, cei ce mergeau și pe evaziune și pe lângă să facă lucrurile mai legal, dar nu e garantat nimic pe termen mediu și, mai ales, pe termen lung.

    Splitul de TVA ne va arăta dacă România are o șansă să se vindece de ultimele poziții din UE în materie de colectare. La cum se pune problema și cum se creionează măsurile de implementare a plății defalcate a TVA-ului, e aproape sigur că vom asista la un fiasco.