Germania devine din țara care întotdeauna ajungea în finala campionatului mondial de fotbal, țara în care alegerile sunt câștigate întotdeauna de Merkel.
Boacăna de acum doi ani de zile, când Frau Merkel a invitat tot Orientul Mijlociu în Europa, nu pare să fi supărat mulți germani sau poate germanii seamănă la fel de mult cu românii în privința memoriei scurte. Doar puțin peste treisprezece procente dintre nemți par să fie supărați pe politica ușilor deschise și a cotelor obligatorii de refugiați dusă de Dorothea și, de aceea, au preferat să voteze Alternativa pentru Germania. Contracandidatul Martin Schulz a intrat în poza alegerilor parcă să o facă pe Merkel să arate mai bine.
Neamțul de rând a avut de ales între o tanti cu bacul luat și un nene fără bac. Dacă nu știați, dl Martin Schulz nu are bacul luat și nici vreo facultate absolvită. Aceste detalii nu l-au dezavantajat în cariera politică, personajul, în fața căruia Băsescu se făcea ghiocel când îi prezenta pactul semnat cu Ponta, a urcat până la nivelul său de maximă incompetență, acela de președinte al Parlamentului European. Martin Schulz stă mândru alături de lideri de teapa lui Nicolas Maduro (președintele Venezuelei), care nici el nu are bac-ul, sau a lui Recep Tayyip Erdogan, care a „absolvit” în cv o facultate la Universitatea din Marmaris cu doi ani înainte ca aceasta să se înființeze.
Din 2005, de când a devenit cancelar, Merkel a reușit să crească economia Germaniei cu peste 800 de miliarde de euro (de la 2.300 la 3.144 miliarde de euro) și a urcat PIB-ul pe cap de locuitor cu aproape 10 mii de euro (de la 28,3 mii la 38,1 mii euro). Dacă per ansamblu, economiei germane i-a mers bine în cei 12 ani cu Merkel, la nivel de teritoriu, landurile estice sunt încă la 70% din productititatea celor vestice. Estul și vestul Germaniei nu sunt încă reconciliate economic, în ciuda celor peste o mie de miliarde de euro pompate în fosta RDG de la reunificare.
Germania lui Merkel e o vioară întâi egoistă a Uniunii Europene, mult mai egoistă decât era Germania lui Gerhard Schroder. Încăpățânarea dovedită în cazul problemelor financiare ale Greciei și ale Ciprului ne arată că, deși la nivel declarativ se vorbește după Brexit de o străngere a relațiilor în interiorul UE, un pas spre federalizarea acesteia, la nivel de fapte, uniunea e un fel de fiecare pentru el în materie de de economie proprie și toți pentru Germania în materie de piață de desfacere și alocări de cote de imigranți.
Împreună cu noul fanfaron de la Elysee, Merkel vrea să reformeze uniunea, punând Germania și alte câteva state mai importante într-un prim cerc, iar pe restul lumii în cercuri exterioare. Cercul din care vom face parte și noi nu e încă desenat. Ei numesc asta reformă, în realitate e o nouă trasare a granițelor pe principii economice de această dată.
Germania a ales să o mai țină patru ani pe Dorothea pe scaunul de cancelar, iar Europa s-a ales din această afacere cu cercuri. Suntem ca în filmul ăla tâmpițel „Un socru de coșmar”, în care De Niro tot desena cerculețe ale încrederii din care Ben Stiller intra și ieșea de câteva ori pe zi, în funcție prostia făcută și bariera cercului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu