Spania face aceeași greșeală în cazul Cataloniei ca și Serbia în cazul destrămării Iugoslaviei

   Încercarea Madridului de a înăbuși referendumul catalanilor prin amenințarea cu pușcăria a organizatorilor e o greșeală care nu face decât să escaladeze tensiunile.

   În loc de o abordare conciliantă, precum cea a guvernului britanic în cazul referendumului pentru independența Scoției, guvernul de la Madrid alege să-și arate mușchii ca Slobodan Milosovic în anul 1990, anul premergător destrămării Iugoslaviei. Iubire cu forța sau cu amenințări e viol curat oricum ai da-o, iar această atitudine nu va face decât să crească sprijinul popular pentru secesiune.

   În cazul referendumului pentru independență al Scoției, Londra a apăsat pe butonul nesiguranței populației. Și Scoția are un PIB pe cap de locuitor mai ridicat decât media Regatului Unit, dar spaima de a fi lăsați în afara UE i-a făcut pe scoțieni să-și amâne independența. Acum realizează că restul britanicilor le-au tras o mega-țeapă prin votarea Brexit-ului și oricum vor rămâne pe dinafara UE. Dacă s-ar mai organiza un referendum de independență, e foarte probabil ca de data aceasta să treacă.

   Madridul nu creionează un viitor incert în afara UE pentru cei aproape 7,5 milioane de catalani, astfel ca în cazul referendumului să nu se prezinte la vot sau să voteze pentru a fi parte din Spania. Nici măcar nu bate monedă pe datoriile imense ale administrației locale catalane (79,2 miliarde de euro - vezi datele din imagine), care vor deveni și mai mari în cazul secesiunii, pentru că datoria guvenamentală a Spaniei, de 1.107 miliarde de euro, se va împărți și ea, probabil, proporțional cu ponderea deținută în populație (16% în anul 2016). 

   O Catalonie independentă înseamnă un stat cu o populație puțin peste cea a Bulgariei, cu un PIB de peste două ori mai mare (223,6 miliarde euro), dar cu o datorie publică raportată la PIB ce ar duce noul stat în poziția  de a rivaliza cu cele mai îndatorate țări din UE. La cele 79 de miliarde de euro, cât reprezintă datoria administrației autonome a Cataloniei în prezent, se poate adăuga 16% din datoria guvernamentală a Spaniei, adică încă 178 de miliarde de euro. Totalul datoriei publice a Cataloniei s-ar ridica, în aceste condiții, la 257 miliarde de euro (115% din PIB). E greu să pleci la drum ca un tânăr stat cu o datorie atât de mare și fără o situație clară a apartenenței viitoare la spațiul comunitar.

   Un stat tânăr cu o o datorie publică mult mai mare decât PIB-ul total și cu o perspectivă incertă în privința apartenenței la spațiul comunitar nu e un vis pentru catalanul de rând, cel care până mai ieri nu era convins dacă să se prezinte la un referendum pentru independență. Astea sunt butoanele pe care ar trebui să apese Madridul, dar preferă să agite un pulan mare cu care să dea în cap celor ce se opun ideii de Spania Mare. În cazul Scoției, sentimentul de incertitudine al populației a dus la respingerea referendumului, în cel de față, al Cataloniei, e probabil ca temperamentul latin să primeze, iar guvernul de la Madrid, prin acțiunile sale din ultimul timp, nu face decât să pună paie pe foc.