Cât de mult se bazează economia României pe consum comparativ cu celelalte state din UE

   În ultimul an, la fiecare anunț al INS privind creșterea economică, cele mai multe voci de economiști sau așa-ziși economiști avertizau aupra creșterii pe bază de consum. Pe lângă fotbal și poezie, românul și-a mai descoperit un talent anul acesta, acela de macroeconomist specializat în motoarele de creștere economică.

   Consumul e o spaimă veche a analiștilor din România. De fiecare dată când se vrea pusă sub semnul întrebării o creștere economică, se apelează la discutarea motoarelor de creștere, mai ales cele de pe partea de utilizare a PIB-ului. Românul născut macroeconomist știe deja că a crește pe bază de consum e nașpa și a crește pe bază de investiții și export net e minunat. 
   În realitate lucrurile sunt ceva mai complicate. De exemplu, într-un stat normal, cu un Fisc mediocru, nu sub-mediocru ca ANAF-ul nostru, creșterea consumului asigură o creștere a veniturilor bugetului într-o mai mare măsură decât creșterea pe bază de investiții și export net. 
    Germania, de exemplu, cel mai mare exportator net din UE, nu strălucește în materie de colectare de taxe, veniturile bugetare fiind puțin peste media UE (45,1% față de 44,9% din PIB în anul 2016) și cu mult sub Franța (52,8% din PIB - accesează datele aici), țară în care consumul are o contribuție mai mare la PIB.
   Doar în România se poate întâmpla să crească consumul cu cifre impresionante, iar gradul de colectare la buget să scadă de la un an la altul. În aceste condiții, trebuie să ne așteptăm că, dacă se va schimba motorul principal de creștere, vom avea o jenă și mai mare la partea de buget.

   Cât de mult se bazează celelalte economii din UE pe consum, investiții și export net în prima parte a anului?

   Datele preluate și prelucrate din statistica Eurostat sunt ajustate sezonier, diferind puțin  ca procente de cele în serie brută. Trebuie spus că, pe lângă cele trei componente ale PIB-ului pe partea de utilizări (consum final, investiții și exportul net) există și stocurile, variația acestora influențând creșterea PIB-ului. Totuși, această componentă are un caracter fluctuant pe parcursul anului în economie, și din acest motiv nu e supusă analizei.
   România, conform acestor date, a avut în semestrul I al anului curent un PIB ajustat sezonier de 90,6 miliarde de euro. Consumul final reprezenta 75,7% din PIB, investițiile (formarea brută de capital fix) aveau o pondere de 22,2%, iar exportul net avea o contribuție negativă de 2,1% din PIB (vezi tabelul din imagine). 

   Avem cea mai mare pondere a consumului final în PIB? Categoric nu. Din cele 26 din 28 state UE care au transmis date Eurostatului, România se situează pe locul 13 în privința ponderii deținute de consumul final în PIB-ul sezonier ajustat, deci la mijlocul clasamentului. 

   Cele mai dependente economii de consum sunt cele ale Greciei (91,3% consum final din PIB), Marii Britanii (84,5%) și Portugaliei (82,8% - vezi tabelul din imagine). 
   Înaintea noastră, cu ponderi mai mari ale consumului final în PIB, găsim și state ex-comuniste precum Polonia, Bulgaria, Croația, Letonia și Lituania. 

   Cele mai mici ponderi ale consumului final în PIB în primul semestru al anului s-au înregistrat în Malta (63,1%), Luxemburg (46,1%) și Irlanda (44,8%). 
   Statele ex-comuniste cu cele mai mici ponderi ale consumului final în PIB sunt Ungaria (69,5%) și Cehia (66,5%).
   La nivelul UE, consumul final în PIB-ul comunitar are o pondere de 76,2%, iar noi suntem sub această valoare. Așadar, nu putem spune că nivelul consumului final raportat la PIB e foarte ridicat la noi.

   Investițiile

   Formarea brută de capital fix, adică investițiile, are o pondere în PIB-ul comunitar ajustat sezonier în prima parte a anului curent de 19,9%, sub cea înregistrată în România (22,2% - vezi tabelul din imagine).

   Se face mare tam-tam pe nivelul scăzut al investițiilor publice, dar ponderea acestora în totalul investițiilor din economie e scăzută (sub 1 mld. din totalul de 20,1 mld. euro în prima parte a anului). Evident, o creștere a investițiilor statului nu poate decât să crească acest indicator, dar de cele mai multe ori, factorul multiplicator al investițiilor publice e mult mai mic decât cel anticipat, pentru că șpaga aferentă prețului umflat nu multiplică decât banii din paradisurile fiscale.

   România, cu o pondere a investițiilor de 22,2% din PIB-ul sezonier ajustat în prima parte a anului, e pe locul 9 din cele 26 de state ce și-au publicat datele (vezi tabelul din imagine). În spatele nostru, cu ponderi mai mici ale investițiilor în PIB, sunt state precum Germania (20,4% din PIB), Olanda (20,2%), Italia (17,1%) și Marea Britanie (16,5%), dar și state ex-comuniste precum Ungaria (20%), Bulgaria (19,6%), Slovenia (18,4%) și Polonia (17,1% - vezi tabelul din imagine).

   Exportul net de bunuri și servicii

   Marea problemă a României e faptul că nu reușește să fie competitivă cu produsele și serviciile sale pe piața externă. Dintre cele 26 de state incluse în analiză, România e penultimul loc în ceea ce privește exportul net (-2,1% din PIB). Doar Franța (-2,7% din PIB - vezi tabelul din imagine) are un deficit al balanței externe cu bunuri și servicii mai mare decât al nostru. 

    Exportul net e influențat și de consum, dar e în principal expresia competitivității pe piețele externe. 
   Noi nu suntem destul de competitivi, iar această realitate nu e de ieri de azi, ci de vreo 27 de ani. Ultimul an în care exportul net a avut un impact pozitiv în PIB a fost 1989. De atunci, impactul negativ a crescut de la an la an, ajungând la o pondere de -7,8% din PIB în anul 2007. 
   În 2014, exportul net a ajuns la un impact minim negativ de 0,2% din toată perioada post-decembristă, dar în anii 2015 și 2016 a început din nou să crească. 

   Dacă în cazul creșterii investițiilor și al consumului, guvernul are un caracter activ, stimulând consumul și alocând mai mulți bani investițiilor, în cazul exportului net, implicarea guvernului nu dă rezultate întotdeauna, iar la noi nu dă rezultate de 27 de ani.