Postări
Anul trecut, statul român a cheltuit 11,7 miliarde de lei pentru benficiile și serviciile de asistență socială. În această categorie nu intră pensiile, șomajul și asigurările de sănătate. Dacă ar intra, suma ar fi mult mai mare.
Cele 11,7 miliarde de lei cheltuite anul trecut pentru plata beneficiilor și serviciilor de asistență socială înseamnă 1,54% din PIB-ul de anul trecut (761,5 mld.lei), respectiv 4,84% din cheltuielile bugetului consolidat (242 mld. lei - vezi tabelul din imagine).
Cea mai mare parte din cele 11,7 miliarde de lei s-au cheltuit pe alocațiile celor 3,66 milioane de copii (4,42 mld. lei), pe indemnizațiile de creștere a copilului acordate celor 141 de mii de părinți (2,06 mld. lei) și pe indemnizațiile pentru cei 617 mii de adulți cu handicap grav și accentuat (1,55 mld. lei - vezi tabelul din imagine).
Aceste trei categorii de cheltuieli reprezintă peste două treimi din totalul sumelor cheltuite pentru plata beneficiilor și serviciilor de asistență socială anul trecut (8,02 mld. din 11,7 mld. lei). De asemenea, aproape 62% din totalul sumelor cheltuite pentru beneficiile sociale (7,23 mld. din 11,7 mld. lei) sunt legate de copii (alocații, indemnizații, stimulente de inserție - vezi tabelul din imagine).
Tot timpul, în presa cu epoleți, ni se spune că se cheltuie prea mult pentru asistența socială. Ticăloșia e că se amestecă cheltuielile cu pensiile (52,2 mld. lei), sumele cheltuite de fondul de sănătate (26,1 mld. lei) și cele de la șomaj (1 mld. lei) cu sumele cheltuite pentru beneficiile și serviciile de asistență socială (11,7 mld. lei). Astfel, sumele cheltuite pe asistența socială sunt mult mai mari, iar cei neavizați se înspăimântă de cât de asistați social suntem. Raportat la PIB, conform Eurostatului, chiar și acest amestec de cheltuieli e mult mai scăzut decât în alte state (14,8% din PIB - accesează aici datele).
Atât pensiile, cât și asigurările de sănătate și de șomaj sunt niște drepturi ce provin de pe urma unor contribuții anterioare. E o datorie statului față de cei ce au contribuit pentru a beneficia de pensii, sistem de sănătate și ajutoare de șomaj.
În cazul beneficiilor sociale, majoritatea acestora nu sunt legate de contribuții anterioare, cu excepția indemnizației de creștere a copilului. Putem să-i includem pe cei cu pensii speciale în categoria de beneficiari sociali și, la fel, pe absolvenții de liceu care primesc direct șomaj, dar ne pierdem în amănunte. Cert e că asistații social, în mintea omului de rând, sunt cei ce primesc beneficii sociale și nu cei ce au contribuit anterior pentru a primi pensii, asistență medicală și ajutor șomaj.
Tema preferată a tabloului „Cât de asistați social suntem” pictat de presa de servicii e categoria de beneficiari de venit minim garantat, așa-zișii asistați social. Poate nu întâmplător, aceeași presă a generalizat denumirea de asistați social pentru cei 244 de mii de beneficiari de venit minim garantat (vezi tabelul din imagine).
Scenariul e simplu: se iau două-trei cadre cu bețivii satului, pentru că, invariabil, orice are sat are drojderii lui, și li se pune în față microfonului să vorbească, cu cât mai beți și agramați, cu atât mai bine, iar la montaj se taie ce e de prisos și se păstrează ce trebuie transmis, adică, faptul că bețivii asistați social preferă să bea cât e ziua de lungă în loc să muncească pe un salariu minim.
Varianta a doua a scenariului e cea a unor pirande asistate social, dacă se poate să fie și puțin rubensiene și, tot dacă se poate, să fie încălțate cu șlapi roz, pentru că pentru ele viața pe venit minim garantat e foarte roz.
Concluzia subînțeleasă e că angajatorii onești, ce duc greul în economie, n-au forță de muncă pentru că, nu-i așa, avem mult prea prea mulți asistați social și cheltuim mult prea mult cu ei.
Cât de mult poți bea cu aproape 280 de lei pe lună? Atât e suma medie lunară primită anul trecut de un beneficiar de venit minim garantat. Asta e suma medie acordată și nu suma pe persoană, pentru că într-o familie pot fi unu sau mai mulți ce primesc acest drept. Venitul minim garantat pe o persoană în România e de 142 lei pe lună, de 255 lei pentru un cuplu fără copii, și de 357 lei pentru pentru un cuplu cu un copil.
Sigur cu această sume nu poți bea timp de o lună, mai degrabă două-trei zile sau cel mult o săptămână, dar doar pe bază de băutură foarte proastă. Deci, rămân trei săptămâni de minte limpede.
Cât poți trândăvi cu aproape 280 de lei pe lună? Tot atât cât poți bea, adică cam o săptămână. După o săptămână, stomacul își cere drepturile.
Dacă venitul minim garantat nu le ajunge de băut sau trândăvit decât pentru o săptămână dintr-o lună, atunci poate că ar trebui să li mărească suma de patru ori ca să le ajungă de băut pentru toată luna sau pentru trândăvit, iar, în felul acesta, odată echivalat venitul minim garantat cu salariul minim pe economie, atunci angajatorii chiar ar avea dreptate - venitul minim garantat le face cu adevărat concurență.
Anul trecut statul a cheltuit 812 milioane lei pentru indemnizațiile de venit minim garantat (vezi tabelul din imagine) și încă aproape 48 milioane lei pentru asigurările sociale ale acestora și cele pentru asigurarea locuinței, deci un total de 859 milioane lei. Cât înseamă asta raportat la PIB și la cheltuielile bugetului? Înseamnă 0,11% din PIB și 0,36% din cheltuielile bugetului consolidat. Impactul acestor cheltuieli e minim în buget, dar constituie cea mai mare sursă de segregare socială între cei de dreapta și cei asistați.
Chiar au asistații social unde să se angajeze? Cele mai populate județe cu persoane ce primesc venitul minim garantat sunt și județele cu cei mai mulți șomeri (vezi aici datele). Deci, dacă majoritatea dintre ei ar vrea să se angajeze, nu prea ar avea loc de cei aflați în șomaj. Nu neg că n-ar exista excepții, adică faptul că există unii care nu vor să se angajeze, dar reportajele televiziunilor cu epoleți ne prezintă excepția ca fiind regulă în cazul acesta.
La începutul anului am analizat cum stăm noi față de Franța și Germania în materie venit minim garantat (accesează aici datele).
Raportat la salariul minim brut, noi acordam 10% din acest salariu pentru o persoană ce primea venit minim garantat, Germania acorda 27% din salariul minim brut, iar Franța acorda 36%.
În cazul cuplurilor fără copil, noi acordam un venit minim garantat 18% din salariul minim brut, nemții acordau 49% din salariul lor minim brut, iar francezii 54%.
Cuplurile cu un copil primeau de la generosul stat român un venit minim garantat echivalent cu 25% din salariul minim brut pe economie, în Germania primeau 64%, iar în Franța 65% (accesează datele aici).
E clar că avem o problemă, iar aceea nu e că suntem un stat de asistați social, ci că statul român oferă cetățenilor prea puțină asistență socială.
Cele 11,7 miliarde de lei cheltuite anul trecut pentru plata beneficiilor și serviciilor de asistență socială înseamnă 1,54% din PIB-ul de anul trecut (761,5 mld.lei), respectiv 4,84% din cheltuielile bugetului consolidat (242 mld. lei - vezi tabelul din imagine).
Cea mai mare parte din cele 11,7 miliarde de lei s-au cheltuit pe alocațiile celor 3,66 milioane de copii (4,42 mld. lei), pe indemnizațiile de creștere a copilului acordate celor 141 de mii de părinți (2,06 mld. lei) și pe indemnizațiile pentru cei 617 mii de adulți cu handicap grav și accentuat (1,55 mld. lei - vezi tabelul din imagine).
Aceste trei categorii de cheltuieli reprezintă peste două treimi din totalul sumelor cheltuite pentru plata beneficiilor și serviciilor de asistență socială anul trecut (8,02 mld. din 11,7 mld. lei). De asemenea, aproape 62% din totalul sumelor cheltuite pentru beneficiile sociale (7,23 mld. din 11,7 mld. lei) sunt legate de copii (alocații, indemnizații, stimulente de inserție - vezi tabelul din imagine).
Tot timpul, în presa cu epoleți, ni se spune că se cheltuie prea mult pentru asistența socială. Ticăloșia e că se amestecă cheltuielile cu pensiile (52,2 mld. lei), sumele cheltuite de fondul de sănătate (26,1 mld. lei) și cele de la șomaj (1 mld. lei) cu sumele cheltuite pentru beneficiile și serviciile de asistență socială (11,7 mld. lei). Astfel, sumele cheltuite pe asistența socială sunt mult mai mari, iar cei neavizați se înspăimântă de cât de asistați social suntem. Raportat la PIB, conform Eurostatului, chiar și acest amestec de cheltuieli e mult mai scăzut decât în alte state (14,8% din PIB - accesează aici datele).
Atât pensiile, cât și asigurările de sănătate și de șomaj sunt niște drepturi ce provin de pe urma unor contribuții anterioare. E o datorie statului față de cei ce au contribuit pentru a beneficia de pensii, sistem de sănătate și ajutoare de șomaj.
În cazul beneficiilor sociale, majoritatea acestora nu sunt legate de contribuții anterioare, cu excepția indemnizației de creștere a copilului. Putem să-i includem pe cei cu pensii speciale în categoria de beneficiari sociali și, la fel, pe absolvenții de liceu care primesc direct șomaj, dar ne pierdem în amănunte. Cert e că asistații social, în mintea omului de rând, sunt cei ce primesc beneficii sociale și nu cei ce au contribuit anterior pentru a primi pensii, asistență medicală și ajutor șomaj.
Tema preferată a tabloului „Cât de asistați social suntem” pictat de presa de servicii e categoria de beneficiari de venit minim garantat, așa-zișii asistați social. Poate nu întâmplător, aceeași presă a generalizat denumirea de asistați social pentru cei 244 de mii de beneficiari de venit minim garantat (vezi tabelul din imagine).
Scenariul e simplu: se iau două-trei cadre cu bețivii satului, pentru că, invariabil, orice are sat are drojderii lui, și li se pune în față microfonului să vorbească, cu cât mai beți și agramați, cu atât mai bine, iar la montaj se taie ce e de prisos și se păstrează ce trebuie transmis, adică, faptul că bețivii asistați social preferă să bea cât e ziua de lungă în loc să muncească pe un salariu minim.
Varianta a doua a scenariului e cea a unor pirande asistate social, dacă se poate să fie și puțin rubensiene și, tot dacă se poate, să fie încălțate cu șlapi roz, pentru că pentru ele viața pe venit minim garantat e foarte roz.
Concluzia subînțeleasă e că angajatorii onești, ce duc greul în economie, n-au forță de muncă pentru că, nu-i așa, avem mult prea prea mulți asistați social și cheltuim mult prea mult cu ei.
Cât de mult poți bea cu aproape 280 de lei pe lună? Atât e suma medie lunară primită anul trecut de un beneficiar de venit minim garantat. Asta e suma medie acordată și nu suma pe persoană, pentru că într-o familie pot fi unu sau mai mulți ce primesc acest drept. Venitul minim garantat pe o persoană în România e de 142 lei pe lună, de 255 lei pentru un cuplu fără copii, și de 357 lei pentru pentru un cuplu cu un copil.
Sigur cu această sume nu poți bea timp de o lună, mai degrabă două-trei zile sau cel mult o săptămână, dar doar pe bază de băutură foarte proastă. Deci, rămân trei săptămâni de minte limpede.
Cât poți trândăvi cu aproape 280 de lei pe lună? Tot atât cât poți bea, adică cam o săptămână. După o săptămână, stomacul își cere drepturile.
Dacă venitul minim garantat nu le ajunge de băut sau trândăvit decât pentru o săptămână dintr-o lună, atunci poate că ar trebui să li mărească suma de patru ori ca să le ajungă de băut pentru toată luna sau pentru trândăvit, iar, în felul acesta, odată echivalat venitul minim garantat cu salariul minim pe economie, atunci angajatorii chiar ar avea dreptate - venitul minim garantat le face cu adevărat concurență.
Chiar au asistații social unde să se angajeze? Cele mai populate județe cu persoane ce primesc venitul minim garantat sunt și județele cu cei mai mulți șomeri (vezi aici datele). Deci, dacă majoritatea dintre ei ar vrea să se angajeze, nu prea ar avea loc de cei aflați în șomaj. Nu neg că n-ar exista excepții, adică faptul că există unii care nu vor să se angajeze, dar reportajele televiziunilor cu epoleți ne prezintă excepția ca fiind regulă în cazul acesta.
La începutul anului am analizat cum stăm noi față de Franța și Germania în materie venit minim garantat (accesează aici datele).
Raportat la salariul minim brut, noi acordam 10% din acest salariu pentru o persoană ce primea venit minim garantat, Germania acorda 27% din salariul minim brut, iar Franța acorda 36%.
În cazul cuplurilor fără copil, noi acordam un venit minim garantat 18% din salariul minim brut, nemții acordau 49% din salariul lor minim brut, iar francezii 54%.
Cuplurile cu un copil primeau de la generosul stat român un venit minim garantat echivalent cu 25% din salariul minim brut pe economie, în Germania primeau 64%, iar în Franța 65% (accesează datele aici).
E clar că avem o problemă, iar aceea nu e că suntem un stat de asistați social, ci că statul român oferă cetățenilor prea puțină asistență socială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu