Limita sustenabilității datoriei publice e mult mai aproape decât crede guvernul

   Din ianuarie până în august, serviciul datoriei publice guvernamentale până în anul 2020 (an de alegeri) a crescut cu aproape 20 miliarde de lei. Asta înseamnă, dacă ținem cont, de PIB-ul estimat pentru următorii trei ani (2.918 mld. lei), că aproximativ 20% din deficitul bugetar pe următorii trei ani e deja asigurat.

   România rostogolește datoriile an de an, iar suma totală datorată e tot mai mare. La sfârșitul lunii ianuarie din anul curent, serviciul datoriei publice guvernamentale pentru anul acesta era cu 1,5 miliarde de lei mai mic decât serviciul din luna august (48,68 față de 50,16 - vezi tabelul din imagine). Tot în ianuarie, serviciul datoriei guvernamentale pentru următorii trei ani era mai mic cu 8,2 miliarde lei, 5,9,  miliarde lei, respectiv 4,3 miliarde lei. 

   În august, guvernul și-a recalibrat posibilitățile și a socotit că are cu ce. Anul acesta și în următorii trei ani se vor plăti în plus 19,95 miliarde de lei în contul serviciului datoriei guvernamentale (vezi tabelul din imagine), iar suma mai poate crește până la finalul anului, pentru că vorbim doar de estimarea din luna august.

  În primele opt luni ale anului datoria publică, după metodologia UE, a crescut cu 12,1 miliarde lei. După metodologia românească, datoria publică totală a crescut doar cu 9,2 miliarde lei. E cea mai mare creștere a datoriei, după metodologia UE, la opt luni ale anului din 2012 încoace și a doua creștere după metodologia autohtonă (accesează aici datele). 

   În august, datoria publică calculată după metodologia UE ajunsese la peste 298 miliarde lei (37,4% din PIB). După metodologia românească, datoria e mai mare, cuantumul acesteia ajungând în aceeași lună august la aproape 347 miliarde lei (42,5% din PIB - vezi aici evoluția datoriei din 2012 încoace).

   Gradul de îndatorare nu pare foarte ridicat, cele mai multe state din UE având o pondere a datoriei publice în PIB mult mai  mare, dar a te uita doar la gradul de îndatorare, fără să te uiți ce ai efectiv în buzunar, e ca și cum te-ai împrumuta punând gaj o promisiune de mărire de leafă, atunci când tu ești plătit cu salariu minim, deși tu în ultimii 27 de ani n-ai primit nicio mărire.

   România are un grad mic de îndatorare, dar are și unul din cele mai mici grade de colectare a veniturilor bugetare în PIB. Asta înseamnă că nu putem sta liniștiți, zicându-ne că ținta sustenabilității unui grad de îndatorare de 80% din PIB e departe, pentru că în cazul nostru această limită nu se aplică. 

   De 27 de ani, colectarea la buget n-a depășit media de 35% din PIB, iar anul trecut chiar a coborât sub pragul de 30%, asta în timp ce media în UE e de aproape 45%. 

   Limita sustenabilității gradului de îndatorare de 80% din PIB s-o fi aplicând pentru cei ce au o colectare apropiată de medie, în cazul nostru, această limită îndatorării coboară spre 55% din PIB, pentru că nu colectăm destui bani la buget pentru a ne putea plăti datoriile și în curând nu le vom putea nici măcar rostogoli de la un an la altul. 

   Tic-tac, tic-tac! Suntem aproape de 40%din PIB, după metodologia UE, și nici măcar nu suntem în perioadă de criză, pentru că la ultima criză gradul de îndatorare a sărit brusc de la sub 14% din PIB la peste 30%.