Patriotism și fasole la ceaun

    Ziua națională de anul acesta a devenit  o defilare solemnă în jurul ceaunului cu fasole, în costume aproape populare. 

    Dacă deschideai ieri dimineață televizorul pe vreun canal, din el răsărea o prezentatorare îmbrăcată cu o ie bizară, imprimată cu motive naționale românești sau ucrainiene, în funcție de cât de mult s-a priceput la folclor cel ce-a conceput designul.

   După obișnuitele reportaje cu români de succes care te fac să te simți prost că exiști, urmau imaginile cu bucate tradițonale. Cazanele cu fasole au devenit laitmotivul zilei naționale, semn că flatulențele ce urmează în urma unei porții zdravene din acest preparat sunt un act asumat și fac parte din spiritul național. 

   După amiază, un solist răgușit făcea turul televiziunilor cântânt o piesă numită, cum altfel, decât România. Joe Cocker și Bono s-au cuplat și în urma acestui melanj a rezultat Ștefan Stan în costum popular aproape oltenesc. Stan răgușea la microfon, repetând când solemn,  când patetic numele țării, două gagici în ie se unduiau pe lângă el, pentru că nu era nevoie de backing vocals, în spate, pe un ecran, apărea statuia lui Decebal de pe Clisura Dunării cu mustața cârpită cu beton după ce au explodat-o constructorii din greșeală, iar în fiecare studiou unde cânta, din când în când, cameramanul dădea un cadru cu cineva învârtind în ceaunul cu fasole.

   Spre seară, unele șezători de la televiziunile de știri trăgeau concluzia că suntem mai dezbinați ca niciodată din cauza legilor justiției, al splitării TVA-ului și a trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat. Ce?! Cu trei minute înainte se vorbea de fasole cu cârnați și parade militare cu militari împrumutați de la aliați. De la cârnați și fasole, brusc, discuțiile au virat în ograda PSD și au parcat acolo pentru tot restul serii, semn că ziua națională era pe sfârșite și era timpul să se revină la rutina zilnică.

   Până mai ieri, aceleași televiziuni îndemnau cu mânie capitalistă la asaltul clasei mijlocii asupra asistaților social. Dacă vă întrebați ce-i asta, atunci aflați că e un fel de luptă de clasă pe invers. Da, dacă nu știați, România are o mare problemă existențială și nu ține de construcția de autostrăzi sau cumpărarea de rachete la mâna a treia de la niște cumătri ai americanilor pe un purcoi de bani, fără nici măcar o idee de offset. Nu, marea problemă a României sunt asistații social. Cele sub 200 de milioane de euro cheltuiți anual pentru cei cu venit minim garantat, sumă de 20 de ori mai mică decât rachetele third-hand, odată tăiați de la buget vor duce România în anul centenarului către noi culmi de dezvoltare. 

   Concluzia inevitabilă e că România e dezbinată de reformele lui Dragnea, chiar și de ziua națională. Avertismentul e clar și nu vine de la Departamentul de Stat al SUA. Țineți-vă de nas, urmează rezultatul ceaunului cu fasole!