De o zi și ceva, bursele internaționale fierb. Coafura Vioricăi rezistă, iar Isărescu doarme ca prin 2008

   Scăderile din ultimele zile de pe bursele internaționale n-au dat deloc palpitații guvernului și BNR-ului. De la geniile din guvern n-am nici măcar așteptări modeste, dar de la frecătorii de mentă de la BNR m-aș aștepta să fi învățat ceva de la ultima criză încoace.

   Pe bursele internaționale, în ultimele zile a lovit taifunul. Evoluția indicilor bursieri Dow Jones și S&P 500 arată că nu-i a glumă și nu doar piețele americane sunt afectate, ci și cele asiatice și europene. Unii vorbesc de o ajustare a piețelor după o lungă perioadă de creștere aproape neîntrerută (vezi graficele din imaginile 2 și 3), alții, ceva mai temători, și care s-au fript rău în ultima criză, aduc în discuție începutul unei noi posibile crize.

   Acum trei ani și jumătate, într-o postare despre următoarea bulă speculativă, îndrăzneam să prognozez că următoarea criză va fi cauzată de creșterea escaladată a cotațiilor bursiere (vezi aici postarea). Marea problemă de la ultima criză încoace e faptul că investitorii s-au axat prea mult pe blue chip-uri, adică pe acțiunile marilor companii, considerate a fi cu risc scăzut. Astfel, s-a înregistrat o creștere a prețului acestora mai mult decât era cazul.

    A durat ceva timp și, în sfârșit, investitorii de pe burse s-au prins că unele companii nu prea au cum să valoreze de zece ori mai mult decât acum un deceniu și vor să iasă de pe piețele de acțiuni, chiar dacă încasează acum ceva pierderi, pentru că se anunță creșteri de dobânzi pe piața obligațiunilor emise de state. 

   Din 2009 încoace n-a existat o ajustare serioasă a piețelor, indicii bursieri crescând aproape fără înrerupere, deși abia în ultimii 3-4 ani putem spune că marile economii mature au crescut într-un ritm ceva mai susținut (vezi graficele din imaginile 2 și 3). Scăderea din ultimele zile a DJ și S&P 500 are aceeași amplitudine cu cea din timpul bursei speculative „.com” și o poate depăși pe cea din octombrie 2008.

   Analiza tehnică a indicelui Dow Jones ne arată că e posibil ca, la finalul lui aprilie, indicele să ajungă aproape de 22.000 puncte, ceea ce ar însemna o scădere de peste 15%. Cam aceeași scădere procentuală se prefigurează și pentru S&P 500 (vezi graficele din imaginile 2 și 3). 

   Această scădere va avea efecte serioase pe piețele financiare, iar la ritmul în care ne împrumutăm, România va fi afectată direct. Deci, treaba e cât se poate de serioasă, iar pe ai noștri îi doare la bască. Nu avem nici măcar o minimă recție la ceea ce se întâmplă pe piețele internaționale din partea BNR-ului. 

   La ultima criză existau mulți așa-ziși specialiști, în frunte cu Mugur Isărescu, care ne explicau savant că noi nu avem cum să fim afectați pentru că la noi bursa e slab dezvoltată și bănci de investiții nu există. Criza ne-a lovit oricum, neținând cont de părerea lui Isărescu despre primitivismul pieței de capital românești, primitivism care i se datorează aproape în totalitate (băiatul nu prea înțelege mai mult de conceptul de bancă universală).

   Mesajele mai multor potențați ai planetei de la ultima întrunire de la Davos de luna trecută erau că trebuie să ne pregătim pentru o criză, nu de alta, dar e o chestiune ciclică a economiei, care va să zică, e inevitabilă. 

   România nu a făcut nimic cu creșterea economică din ultimiii ani și, în cazul declanșării unei noi crize, suntem poate mai nepregătiți decât în 2008, pentru că nivelul datoriei publice de atunci era pe la 14% din PIB, iar acum e în jur de 40% și, în plus, colectarea la buget din ultimii doi ani s-a prăbușit. Fără bani la buget ești obligat să te împrumuți, iar dacă pe piețele internaționale e secetă mare, trebuie să stai cu mâna întinsă din nou la FMI. Știm deja că împrmuturile de la FMI vin mereu cu mai multe costuri adiacente, adică tăieri de salarii, concedieri din sectorul bugetar și, probabil, tăieri de pensii.