Toată lumea avea o locuință în comunism - acesta e mitul perpetuat de nostalgici de aproape trei decenii încoace. Toată lumea locuia într-o locuință în comunism, dar proprietarii de locuințe dețineau doar două treimi din fondul locativ, restul de aproape o treime fiind deținut de stat.
E o diferență față de astăzi, când 95,6% dintre români sunt proprietarii locuințelor în care locuiesc, conform statisticii Eurostat. Din acest punct de vedere, suntem primii în UE.
Așadar, în primul an de libertate, statul era proprietar pe 2,62 milioane de locuințe dintr-un total de 8 milioane.
La începutul lunii februarie a lui 1990, la nici două luni de la răsturnarea de regim, se promulgă celebra lege 61/1990, prin care statul oferea chiriașilor posibilitatea să cumpere locuințele în care locuiau. Cel mai probabil, în treimea din fondul locativ deținut de stat, locuia mai mult de o treime din populație. Cine se miră de ce a fost votat FSN-ul în 1990, ar trebui să țină cont de această primă pomană electorală post-decembristă.
Nu mai intru în discuții despre cât a pierdut statul în următorii ani de pe urma acestei legi care nu prevedea indexarea prețului apartamentelor cu rata inflației. Am mai discutat acest lucru (vezi aici) și pot să afirm cu încredere că e cea mai mare țeapă dată statului din 1990 încoace (circa 10 miliarde de dolari).
Mă voi opri asupra prețului apartamentelor scoase la mezat de către stat în 7 februarie 1990. Dacă legea a fost promulgată în această dată, e clar că prețurile au fost stabilite în ianuarie 1990 și erau comparabile cu ceea ce se cerea pentru un apartament în ultimii ani din regimul comunist. Din acest motiv m-am raportat la salariul mediu net pe economie din anul 1989 (3.063 lei). Puteam să apelez la calculul metrului pătrat în dolari la cursul de schimb, dar și dolarul din prezent e de peste două ori mai slab decât în 1989.
Care erau prețurile medii ale apartamentelor în ianuarie 1990?
Legea 61/1990 stabilea și prețurile la care erau vândute apartamentele în funcție de numărul de camere și nivelul de confort. De asemenea, stabilea și un indice de corecție în funcție de vechimea apartamentului (vezi tabelul din imagine).
O garsonieră confort 1, de 30 m.p. utili, avea un preț de vânzare în luna ianuarie 1990 de 76,6 mii lei, un apartament cu două camere, confort 1, de 50 m.p. utili, avea un preț de 123,7 mii lei, un apartament cu trei camere, confort 1, cu o suprafață utilă de 65 m.p., avea un preț de 159 mii lei, iar un apartament cu patru camere, confort 1, cu o suprafață utilă de 80 m.p., avea un preț de 196,9 mii lei (vezi prețurile în detaliu în tabelul din imagine). Aceste prețuri erau pentru apartamentele noi (0 - 5 ani).
Raportat la salariul mediu net lunar din 1989, ne rezultă un preț mediu pe metru pătrat echivalent cu 83% din salariul mediu pentru garsonieră, 81% pentru apartamentul cu două camere și de 80% pentru cele cu trei și patru camere (vezi tabelul din imagine). Deci, cu aproximativ 80% din salariul mediu net lunar din 1989 puteai să cumperi un metru pătrat dintr-o garsonieră sau apartament.
Asta însemnă că, pentru o garsonieră plăteai 25 de salarii nete, pentru un apartament cu două camere plăteai 40 de salarii, pentru un apartament cu trei camere plăteai 52 de salarii, iar pentru unul cu patru camere plăteai 64 de salarii nete (este vorba de locuințe confort 1).
Care erau prețurile medii ale apartamentelor în luna februarie din anul acesta?
Acum două luni, conform indicelui imobiliare.ro (INS-ul nu calculează prețul mediu al locuințelor), prețul mediu pe metru pătrat util al unui apartament din România (noi și vechi) era echivalent cu 224% din salariul mediu net pe economie din luna februarie (2.487 lei - vezi tabelul din imagine).
Indicele e calculat și pentru orașele mari, dar numai în capitală e calculat pentru apartamentele noi. Astfel, în București, în luna februarie de anul acesta, prețul unui metru pătrat util al unei garsoniere noi era echivalent cu 239% din salariul mediu net lunar. Pentru un apartament cu 2 camere, prețul unui metru pătrat era echivalent cu 252% din salariul net, pentru un apartament cu trei camere era echivalent cu 268%, iar pentru unul cu patru camere era echivalent cu 264%. Prețurile din celelalte orașe erau pentru apartamentele vechi (vezi tabelul din imagine).
E clar că valoarea pe metru pătrat din prezent e mult mai ridicată decât cea din prima lună din 1990. Mai mult, dacă ținem cont de faptul că salariul net real e cu aproape 100% mai mare în prezent decât cel din 1989, diferența de preț devine și mai mare. Suntem în prezent o țară de proprietari de locuințe, pentru că cea mai mare parte din locuințe au fost achiziționate la un preț mult mai redus decât cel din prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu