Hora Unirii în anul centenarului

   Dragnea și Iohannis au reușit în anul sărbătoririi centenarului să rupă România în două, în România penalilor și România celor ce-au spus prima dată despre ceilalți că sunt penali. Asta nu înseamnă că România celor ce-i fac pe ceilalți penali nu e și ea plină de penali. 

   Avantajul de a fi primul care-l face pe celalalt penal e indiscutabil, pentru că penalul trebuie să găsească altă poreclă pentru tabăra adversă. Cum în tabăra penalilor densitatea neuronilor a devenit, grație unei politici dezastruoase de selectare de cadre, asemănătoare cu densitatea arborilor din Sahara, e clar că o poreclă precum statul paralel e mult mai fadă decât cea de penal. 

   Cu un premier pe bază de doi neuroni teleghidați de Marele Duce de Teleorman și un președinte preocupat doar să facă pe plac americanilor, fie că vorbim de achiziția de pușcoace la mâna a doua, fie că vorbim de legi favorabile corporațiilor ce vor gaze moca, România a semnalizat și s-a încadrat corespunzător pe direcția prăpastiei. Pe margine, ca la o cursă de liniuțe pe șosea, stă și face galerie ceea ce odată constituia presa română, actualmente doar o gloată imundă de foste staruri ale deontologiei din perioada tranziției și staruri în devenire, cocoțate în copaci și pe facebook. 

   După modelul CNN-ului american, care, de la venirea lui Trump la putere, a devenit cel mai mare OTV din lume, televiziunile noastre au renunțat la orice urmă mimată de deontologie și au devenit fabrici de propagandă pentru tabăra pe care o susțin. Nimeni nu mai ascultă părerea celuilalt, toți cred că dețin adevărul suprem, iar ceilalți există doar ca să valideze acest lucru. 
   O piață de 5 - 6 hectare, adică 50 - 60 de mii de metri pătrați, devine locul unde se adună și demonstrează un sfert de milion de oameni sau doar 50 de mii, depinde pe ce post te uiți. Un politician condamnat e victimă și penal în același timp pe televiziuni diferite. Ai impresia că asiști zilnic la o demonstrație a mecanicii cuantice, unde o particulă subatomică poate fi în același timp în stări diferite. 

   România lui Dragnea și Iohannis seamănă cu un câmp de bătălie perpetuu, unde taberele adverse au în comun doar două lucruri, brăcinari și iubirea necondiționată pentru Marele Licurici.
   România lui Viorica și Orban seamănă cu un câmp de bătălie al creierelor netede cu cele spălate.
   România presei penalilor și a presei statului paralel e o țară a ochelarilor de cal, fiecare vede doar ce e în fața lui, iar în spate rezultă doar grămezi de bălegar.
   România oamenilor de rând nu există, pentru că, vrei nu vrei, trebuie să alegi o tabără, altfel vei fi ostracizat de ambele tabere pentru că ești fie penal, fie paralel, fie un penal paralel.