Postări
Contrar părerii generale, de la aderarea la UE până anul trecut, productivitatea din România a crescut mai mult decât salarizarea.
De fiecare dată când cineva face o comparație între productivitate și salarizare pe baza statisticilor Eurostat, fără să știe, sau, dacă știe, însemnă că e rău intenționat, compară mere cu pere.
Să mă explic. Cel mai utilizat indicator pentru reflectarea productivității la nivel de state UE e productivitatea muncii pe persoană ocupată. E un indicator ce ține cont de paritatea puterii de cumpărare standard din UE. Anul trecut, valoarea aferentă României era de 65% din media UE (vezi tabelul din imagine). Deci o persoană ocupată de la noi avea în prețuri comparabile o productivitate echivalentă cu 65% din productivitatea medie din UE. Între 2007 și 2017, productivitatea pe persoană ocupată de la noi a crescut de la un nivel de 45% din media UE la 65%, ceea ce se transpune într-o creștere procentuală de 46%, creștere ce ne situează pe prima poziție în UE (vezi tabelul din imagine).
Dacă se vrea să se facă o comparație cu salarizarea, atunci statistica Eurostat ne oferă atât date în prețuri curente, cât și în prețuri comparabile, fie că vorbim de costul orar al muncii, fie că vorbim de remunerarea salariaților. Și aici intervine greșeala analiștilor economici de doi bani, care se raportează în 99% din cazuri la datele în prețuri curente, deși productivitatea e exprimată doar la paritatea puterii de cumpărare standard, adică în prețuri comparabile și în raport cu media UE. Astfel, evoluția costului salarial nu ține cont de inflație sau de evoluțiile din celelalte state UE, pe când evoluția productivității ține cont. La final, când se trage linie după compararea merelor cu perelor, toți idioțeii plescăie mulțumiți concluzia că ne crește costul muncii într-un ritm mult mai rapid decât productivitatea, ceea ce e o concluzie eronată.
Cum au evoluat productivitatea și salarizarea în statele comunitare între 2007 și 2017?
Așa cum am precizat, între 2007 și 2017, productivitatea pe persoană ocupată din România la puterea de cumpărare standard din UE a crescut cu 46% (de la 45% la 65% din media UE). Această creștere e cea mai mare din UE, pe locul doi, după noi, situându-se Irlanda, cu o creștere de 36%. Locul trei e ocupat de Letonia și Polonia, ambele cu creșteri de 24% față de anul 2007.
Cele mai mari scăderi de productivitate în raport cu media UE între 2007 și 2017 le-au înregistrat Luxemburg (-8%), Cipru (-10%) și Grecia (-19% - vezi tabelul din imagine).
Dacă ne raportăm la evoluția remunerării pe persoană ocupată la paritatea de cumpărare standard din UE, atunci România a înregistrat o creștere de 42% între 2007 și 2017, de la un nivel de 40% din media UE la 56% din media UE. Din acest punct de vedere ne situăm pe locul doi în UE, o creștere a remunerării pe persoană ocupată mai mare decât noi înregistrând Bulgaria (62% - vezi tabelul din imagine). Locul trei în privința avansului remunerării e ocupat de Letonia, cu o creștere de 33%.
Croația (-11%), Cipru (-16%) și Grecia (-21%) sunt statele unde remunerarea pe persoană ocupată în prețuri comparabile raportată la media UE a scăzut cel mai mult între 2007 și 2017 (vezi tabelul din imagine).
Iată că datele ne arată că România a înregistrat o creștere a salarizării mai mică decât cea a productivității între 2007 și 2017 și nu invers cum ni se spune de ceva timp. Asta rezultă din comparația datelor făcută în prețuri comparabile raportat la media UE și nu cum fac cei mai mulți habarniști când compară evoluția unui indicator în prețuri comparabile și a celuilalt în prețuri curente. Trebuie să ținem cont de faptul că această creștere de productivitate din România a avut loc mai ales în sectorul privat. Așadar, deși pare greu de crezut pentru patronatele de la noi, e încă loc de creștere de salarii mai ales în mediul privat, pentru că în sectorul de stat, în multe sectoare creșterea de salarii s-a operat deja.
Așa cum am precizat, între 2007 și 2017, productivitatea pe persoană ocupată din România la puterea de cumpărare standard din UE a crescut cu 46% (de la 45% la 65% din media UE). Această creștere e cea mai mare din UE, pe locul doi, după noi, situându-se Irlanda, cu o creștere de 36%. Locul trei e ocupat de Letonia și Polonia, ambele cu creșteri de 24% față de anul 2007.
Cele mai mari scăderi de productivitate în raport cu media UE între 2007 și 2017 le-au înregistrat Luxemburg (-8%), Cipru (-10%) și Grecia (-19% - vezi tabelul din imagine).
Dacă ne raportăm la evoluția remunerării pe persoană ocupată la paritatea de cumpărare standard din UE, atunci România a înregistrat o creștere de 42% între 2007 și 2017, de la un nivel de 40% din media UE la 56% din media UE. Din acest punct de vedere ne situăm pe locul doi în UE, o creștere a remunerării pe persoană ocupată mai mare decât noi înregistrând Bulgaria (62% - vezi tabelul din imagine). Locul trei în privința avansului remunerării e ocupat de Letonia, cu o creștere de 33%.
Croația (-11%), Cipru (-16%) și Grecia (-21%) sunt statele unde remunerarea pe persoană ocupată în prețuri comparabile raportată la media UE a scăzut cel mai mult între 2007 și 2017 (vezi tabelul din imagine).
Iată că datele ne arată că România a înregistrat o creștere a salarizării mai mică decât cea a productivității între 2007 și 2017 și nu invers cum ni se spune de ceva timp. Asta rezultă din comparația datelor făcută în prețuri comparabile raportat la media UE și nu cum fac cei mai mulți habarniști când compară evoluția unui indicator în prețuri comparabile și a celuilalt în prețuri curente. Trebuie să ținem cont de faptul că această creștere de productivitate din România a avut loc mai ales în sectorul privat. Așadar, deși pare greu de crezut pentru patronatele de la noi, e încă loc de creștere de salarii mai ales în mediul privat, pentru că în sectorul de stat, în multe sectoare creșterea de salarii s-a operat deja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu