Postări
Surprinzător, anul trecut, conform datelor Eurostat, România nu era pe primul loc în UE în privința ratei riscului de sărăcie înainte de transferurile sociale, ci pe locul 8 între statele comunitare cu cele mai mari rate.
E important de precizat că trebuie făcută o distincție între rata riscului de sărăcie înainte de transferurile sociale (28,3% din populația totală) și rata riscului de sărăcie și excluziune socială (35,7% din populația totală), capitol unde România e pe locul doi în UE, după Bulgaria. În rata sărăciei intră doar procentul din populație aflată în risc de sărăcie, nu și persoanele aflate în risc de excluziune socială.
Deci, dacă România e pe locul 8 în privința ratei sărăciei înainte de transferurile sociale, cine stă mai prost decât noi?
Pare greu de crezut, dar Irlanda, țară care punctează foarte sus în topul PIB-ului pe cap de locuitor (accesează aici datele Eurostat), e pe primul loc în topul ratei sărăciei (34,7% din populația totală - vezi tabelul din imagine). E drept că datele Irlandei sunt din 2016 și nu de anul trecut, dar diferența față de următoarele clasate, Lituania (29,8%) și Suedia (29,3%), era destul de mare pentru a-și putea păstra prima poziție și în anul următor, adică 2017.
Trebuie să înțelegem că populația aflată în risc de sărăcie se determină în funcție de un prag de sărăcie calculat pentru țara respectivă. În mod cert, o bună parte din irlandezii ce intră sub pragul de sărăcie din Irlanda ar duce-o foarte bine în România, dacă ar beneficia de veniturile obținute la ei în țară.
Cele mai mici rate ale riscului de sărăcie se înregistrau în Olanda (21,9% din populația totală), Slovacia (18,4% - date din 2016) și Cehia (15,8% - vezi tabelul din imagine).
Cu câți săraci rămân statele comunitare după transferurile sociale?
Transferurile sociale au scopul de a reduce rata riscului de sărăcie și, în multe state, acestea chiar fac acest lucru. În aceste transferuri, conform metodologiei Eurostat, nu sunt incluse pensiile (inclusiv cele de urmaș). Ce cuprind aceste transferuri? Ajutoarele pentru persoanele cu handicap, alocații pentru copii, ajutoare pentru populația fără venituri (aici intră și venitul mediu garantat), etc.
La nivelul UE, în 2016 (datele din 2017 încă nu sunt disponibile), în urma transferurilor sociale, rata riscului de sărăcie a scăzut de la 25,9% la 17,3%, asta însemnând o reducere cu o treime a acesteia.
Surpriza vine când ne uităm la datele României privind rata riscului de sărăcie după transferurile sociale. De pe locul 8, România urcă pe prima poziție în topul statelor comunitare după cele mai mari valori ale ratei sărăciei. Deci nu eram printre primele țări în privința ratei sărăciei înainte de transferurile sociale, dar după acestea suntem pe primul loc, adică avem cea mai mare pondere din populație aflată în risc de sărăcie (23,6% din populație - vezi tabelul din imagine). Asta înseamnă că transferurile sociale de la noi, cele ce includ și venitul minim garantat pe care unii se zbat din răsputeri să-l elimine, au una din cele mai mici eficiențe în reducerea sărăciei.
În timp ce la nivelul UE, transferurile sociale reduc cu o treime rata sărăciei, la noi, aceste transferuri reduc această rată cu doar 16,6%. Suntem din acest punct de vedere pe penultimul loc în UE, doar în Grecia, țară greu încercată de recesiune în ultimul deceniu, eficiența transferurilor sociale fiind mai scăzută decât la noi (15,8% - vezi tabelul din imagine).
Dacă am fi avut o eficiență a transferurilor sociale echivalentă cu cea de la nivelul UE, atunci rata riscului de sărăcie după transferurile sociale de la noi ar fi trebuit să fie 19,8%, procent ce ne-ar fi poziționat pe locul 10 în UE.
Cele mai eficiente transferuri sociale în reducerea ratei sărăciei se înregistrază în Finlanda (reducerea sărăciei cu 56,9%), Irlanda (52,2% - date din 2016), Danemarca (51%), Ungaria (46,4%) și Suedia (46,1% - vezi tabelul din imagine).
Iată că vecinii maghiari reușesc prin transferurile sociale să-și reducă rata sărăciei cu 46,4%, având transferuri sociale de aproape trei ori mai eficiente decât cele acordate de noi.
Datele Eurostat ne arată că avem o ineficiență a transferurilor sociale în combaterea sărăciei. Probabil, nu doar valoarea efectivă a acestora e cauza pentru această ineficiență, ci și modul de alocare a acestora. E clar că sistemul de transferuri sociale de la noi trebuie regândit, pentru că nu-și îndeplinește scopul de a reduce sărăcia.
E important de precizat că trebuie făcută o distincție între rata riscului de sărăcie înainte de transferurile sociale (28,3% din populația totală) și rata riscului de sărăcie și excluziune socială (35,7% din populația totală), capitol unde România e pe locul doi în UE, după Bulgaria. În rata sărăciei intră doar procentul din populație aflată în risc de sărăcie, nu și persoanele aflate în risc de excluziune socială.
Deci, dacă România e pe locul 8 în privința ratei sărăciei înainte de transferurile sociale, cine stă mai prost decât noi?
Pare greu de crezut, dar Irlanda, țară care punctează foarte sus în topul PIB-ului pe cap de locuitor (accesează aici datele Eurostat), e pe primul loc în topul ratei sărăciei (34,7% din populația totală - vezi tabelul din imagine). E drept că datele Irlandei sunt din 2016 și nu de anul trecut, dar diferența față de următoarele clasate, Lituania (29,8%) și Suedia (29,3%), era destul de mare pentru a-și putea păstra prima poziție și în anul următor, adică 2017.
Trebuie să înțelegem că populația aflată în risc de sărăcie se determină în funcție de un prag de sărăcie calculat pentru țara respectivă. În mod cert, o bună parte din irlandezii ce intră sub pragul de sărăcie din Irlanda ar duce-o foarte bine în România, dacă ar beneficia de veniturile obținute la ei în țară.
Cele mai mici rate ale riscului de sărăcie se înregistrau în Olanda (21,9% din populația totală), Slovacia (18,4% - date din 2016) și Cehia (15,8% - vezi tabelul din imagine).
Cu câți săraci rămân statele comunitare după transferurile sociale?
Transferurile sociale au scopul de a reduce rata riscului de sărăcie și, în multe state, acestea chiar fac acest lucru. În aceste transferuri, conform metodologiei Eurostat, nu sunt incluse pensiile (inclusiv cele de urmaș). Ce cuprind aceste transferuri? Ajutoarele pentru persoanele cu handicap, alocații pentru copii, ajutoare pentru populația fără venituri (aici intră și venitul mediu garantat), etc.
La nivelul UE, în 2016 (datele din 2017 încă nu sunt disponibile), în urma transferurilor sociale, rata riscului de sărăcie a scăzut de la 25,9% la 17,3%, asta însemnând o reducere cu o treime a acesteia.
Surpriza vine când ne uităm la datele României privind rata riscului de sărăcie după transferurile sociale. De pe locul 8, România urcă pe prima poziție în topul statelor comunitare după cele mai mari valori ale ratei sărăciei. Deci nu eram printre primele țări în privința ratei sărăciei înainte de transferurile sociale, dar după acestea suntem pe primul loc, adică avem cea mai mare pondere din populație aflată în risc de sărăcie (23,6% din populație - vezi tabelul din imagine). Asta înseamnă că transferurile sociale de la noi, cele ce includ și venitul minim garantat pe care unii se zbat din răsputeri să-l elimine, au una din cele mai mici eficiențe în reducerea sărăciei.
În timp ce la nivelul UE, transferurile sociale reduc cu o treime rata sărăciei, la noi, aceste transferuri reduc această rată cu doar 16,6%. Suntem din acest punct de vedere pe penultimul loc în UE, doar în Grecia, țară greu încercată de recesiune în ultimul deceniu, eficiența transferurilor sociale fiind mai scăzută decât la noi (15,8% - vezi tabelul din imagine).
Dacă am fi avut o eficiență a transferurilor sociale echivalentă cu cea de la nivelul UE, atunci rata riscului de sărăcie după transferurile sociale de la noi ar fi trebuit să fie 19,8%, procent ce ne-ar fi poziționat pe locul 10 în UE.
Cele mai eficiente transferuri sociale în reducerea ratei sărăciei se înregistrază în Finlanda (reducerea sărăciei cu 56,9%), Irlanda (52,2% - date din 2016), Danemarca (51%), Ungaria (46,4%) și Suedia (46,1% - vezi tabelul din imagine).
Iată că vecinii maghiari reușesc prin transferurile sociale să-și reducă rata sărăciei cu 46,4%, având transferuri sociale de aproape trei ori mai eficiente decât cele acordate de noi.
Datele Eurostat ne arată că avem o ineficiență a transferurilor sociale în combaterea sărăciei. Probabil, nu doar valoarea efectivă a acestora e cauza pentru această ineficiență, ci și modul de alocare a acestora. E clar că sistemul de transferuri sociale de la noi trebuie regândit, pentru că nu-și îndeplinește scopul de a reduce sărăcia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu