România Mare era o țară predominant rurală, doar 20,2% din populația țării din 1930 fiind urbană (3,56 din 18,06 mil. locuitori). Asta rezultă din datele recensământului efectuat în anul 1930.
Și astăzi, România suferă de aceeași problemă ca și în anii `30, ponderea populației urbane find redusă în comparație cu majoritatea statelor comunitare.
După încercările din regimul comunist de accelerare a procesului de urbanizare, la începutul anilor `90, ponderea populației urbane depășea cu puțin procentul de 54% din populație. Anul acesta, în ianuarie, conform INS, acest procent se situa sub acest nivel, respectiv, la 51,9% din întreaga populație rezidentă.
E drept că, mai ales în ultimii 20 de ani, România a trecut printr-un proces de ruralizare, caracterizat și de migrația dinspre marile orașe spre comunele limitrofe. Fenomenul s-a manifestat la sfârșitul anilor `90 și prin migrarea din orașele monoindustriale spre rural, reprezentat, de regulă de localitățile de origine ale celor ce părăseau orașul. O pondere mare a populație rurale de 48,1%, cât era anul acesta, generează o creștere a populației inactive economic, pentru că spațiul rural nu oferă multe alternative de ocupare a forței de muncă.
În 1930, ruralul deținea o pondere în populație de 79,8%, iar agricultura, ocupația principală a locuitorilor din mediul rural, avea, conform datelor din studiul „Gross Domestic Product - National Income of Romania 1862 - 2010. Secular statistical series and methodological foundations” realizat de economiștii Victor Axenciuc și George Georgescu, o pondere în PIB-ul României de 35,3%. E clar că vorbim de o subutilizare majoră a resurselor de muncă disponibile la acea dată.
Care erau cele mai urbanizate provincii din România Mare?
Datele recensământului din 1930 ne arată că Muntenia era cea mai urbanizată provincie, ponderea populației urbane fiind de 27,3% (1,10 din 4,03 mil locuitori - vezi tabelul din imagine). Totuși, dacă scoatem din calcule populația capitalei (631,3 mii locuitori) ne rezultă un grad de urbanizare de doar 15,1%.
A doua regiune urbanizată a țării era Bucovina, ponderea populației urbane rezultate în urma recensământului fiind de 26,7% (228 din 853 mii locuitori).
A treia regiune urbanizată a țării era Moldova, cu o pondere a populației urbane de 24,3% (592 mii din 2,43 mil. locuitori).
Cele mai reduse grade de urbanizare, conform datelor recensământului, se înregistrau în Transilvania (16,1%), Oltenia (13,1%) și Basarabia (13% - vezi tabelul din imagine).
Dacă ar fi să facem o comparație între provinciile din Vechiul Regat (Moldova, Muntenia, Oltenia și Dobrogea) și provinciile de peste munți (Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul), atunci scorul gradului de urbanizare ar fi 23,8% la 17,4% în favoarea Vechiului Regat.
Dacă ne raportăm la cele trei mari provincii istorice (Moldova, Țara Românească și Ardealul), atunci pe primul loc s-ar situa Țara Românească (23,5%), urmată de Moldova (19,4%) și Ardeal (17,4% - vezi tabelul din imagine).
Iată că, deși nu putem vorbi de o urbanizare ridicată la nivelul întregii țări, provinciile de peste munți, Transilvania (16,1%), Banatul (17,8%), Crișana și Maramureșul (19,9% - vezi tabelul din imagine) stăteau mai prost la capitolul urbanizare decât provinciile principale din Vechiul Regat. Putem aprecia faptul că gradul urbanizare peste munți era și mai redus cu 12 ani înainte, la Marea Unire, dacă ținem cont că românii, deși majoritari per ansamblu, nu prea erau primiți în orașe.
Cea mai rurală provincie din prezent, Moldova, ce se suprapune în totalitate pe Moldova anilor `30 și sudul Bucovinei, era, dacă ne ghidăm după datele recensământului, pe locul doi la capitolul urbanizare. Ce s-a întâmplat între timp? Comunismul. În aproape jumătate de secol, fenomenul de urbanizare a țării s-a concentrat pe sudul țării și Ardeal, iar populația din Moldova a fost folosită ca resursă pentru urbanizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu