Postări
Țeapa și tunul sunt două simboluri în istoria României. Țeapa e semnătura lui Vlad Țepeș. Din oțelul unui tun, capturat la Plevna, și-a făcut coroana Carol I. La mai bine de un secol după alegerea lui Carol I, aceste două cuvinte au ajuns să descrie fapte asociate corupției.
Afacerea Strousberg
Unul din primele tunuri date statului român modern, după Mica Unire, a fost Afacerea Strousberg. Afacerea a debutat în 1868, la puțin timp după venirea la cârma Principatelor a lui Carol I.
La acea dată, guvernul a luat decizia de a dezvolta infrastructura feroviară. Planul pus la punct, un fel de Master Plan de astăzi, viza construirea a peste 900 de km de cale ferată, rețea ce ar fi îmbunătățit considerabil legăturile de transport între principate și între județele principatelor. Prețul pentru realizarea acestui plan a fost de la început considerat ca fiind exagerat, ajungând la suma de 247 milioane de lei.
Ce însemna această sumă?
Dacă raportăm această sumă la veniturile bugetului de stat, care, în 1868, se ridicau la 62,7 milioane lei încasări efective, rezultă o sumă de patru ori mai mare decât veniturile (conform datelor din lucrarea „Evoluția economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859 - 1947”, V. Axenciuc).
Dacă ne raportăm la întreaga economie a Principatelor, atunci suma reprezenta circa o șesime din PIB-ul anului 1868 (conform datelor din studiile: „Gross Domestic Product - National Income of Romania 1862 - 2010. Secular statistical series and methodological foundations”, V. Axenciuc si G. Georgescu și „South-Eastern European Monetary and Economic Statistics from the Nineteenth Century to World War II”, Bank of Greece, Bulgarian National Bank, National Bank of Romania, Oesterreichische Nationalbank).
După 12 ani, în 1880, procese la tribunalele de arbitraj, presiuni din partea Germaniei pentru răscumpărarea obligațiunilor emise fraudulos de concesionari, și după anularea concesionării și cedarea acesteia către alt concesionar, deci, după toate acestea, România s-a ales cu o rețea de căi ferate prost-construite și cu acceptarea unei plăți de 287,5 milioane lei, adică aproape dublul veniturilor bugetului de stat din acel an (145 mil. lei) sau 8,2% din PIB (1.780 mld. lei conform surselor sus-citate).
Chiar dacă statul s-a ales cu o rețea deficitară și la un preț ridicat, României i s-a recunoscut independența de către Marile Puteri, și, chiar cu deficiențele avute, măcar s-a construit ceva, nu ca în cazul Bechtel.
Nu putem considera toată suma ca fiind prejudiciu, pentru că s-a construit o rețea de căi ferate. Putem specula că diferența între suma inițială și cea finală, adică 40,5 milioane lei, poate reprezenta partea șpăgii aferente contractului.
Suma estimată a spăgii ar echivala cu 28% din veniturile bugetului de stat din 1880 și cu 2,3% din PIB-ul național din acel an.
Afacerea Skoda
Unul din primele tunuri date statului român modern, după Mica Unire, a fost Afacerea Strousberg. Afacerea a debutat în 1868, la puțin timp după venirea la cârma Principatelor a lui Carol I.
La acea dată, guvernul a luat decizia de a dezvolta infrastructura feroviară. Planul pus la punct, un fel de Master Plan de astăzi, viza construirea a peste 900 de km de cale ferată, rețea ce ar fi îmbunătățit considerabil legăturile de transport între principate și între județele principatelor. Prețul pentru realizarea acestui plan a fost de la început considerat ca fiind exagerat, ajungând la suma de 247 milioane de lei.
Ce însemna această sumă?
Dacă raportăm această sumă la veniturile bugetului de stat, care, în 1868, se ridicau la 62,7 milioane lei încasări efective, rezultă o sumă de patru ori mai mare decât veniturile (conform datelor din lucrarea „Evoluția economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859 - 1947”, V. Axenciuc).
Dacă ne raportăm la întreaga economie a Principatelor, atunci suma reprezenta circa o șesime din PIB-ul anului 1868 (conform datelor din studiile: „Gross Domestic Product - National Income of Romania 1862 - 2010. Secular statistical series and methodological foundations”, V. Axenciuc si G. Georgescu și „South-Eastern European Monetary and Economic Statistics from the Nineteenth Century to World War II”, Bank of Greece, Bulgarian National Bank, National Bank of Romania, Oesterreichische Nationalbank).
După 12 ani, în 1880, procese la tribunalele de arbitraj, presiuni din partea Germaniei pentru răscumpărarea obligațiunilor emise fraudulos de concesionari, și după anularea concesionării și cedarea acesteia către alt concesionar, deci, după toate acestea, România s-a ales cu o rețea de căi ferate prost-construite și cu acceptarea unei plăți de 287,5 milioane lei, adică aproape dublul veniturilor bugetului de stat din acel an (145 mil. lei) sau 8,2% din PIB (1.780 mld. lei conform surselor sus-citate).
Chiar dacă statul s-a ales cu o rețea deficitară și la un preț ridicat, României i s-a recunoscut independența de către Marile Puteri, și, chiar cu deficiențele avute, măcar s-a construit ceva, nu ca în cazul Bechtel.
Nu putem considera toată suma ca fiind prejudiciu, pentru că s-a construit o rețea de căi ferate. Putem specula că diferența între suma inițială și cea finală, adică 40,5 milioane lei, poate reprezenta partea șpăgii aferente contractului.
Suma estimată a spăgii ar echivala cu 28% din veniturile bugetului de stat din 1880 și cu 2,3% din PIB-ul național din acel an.
Afacerea Skoda
Al doilea tun, cu iz de țeapă, dat bugetului de stat, a avut loc în perioada interbelică și s-a numit Afacerea Skoda.
Contractul, semnat cu Skoda în martie 1930, viza dotarea armatei române cu armament (artilerie grea în principal) în valoare de 6,75 miliarde lei.
Ce înseamnă această sumă raportat la bugetul statului și la PIB?
Raportat la bugetul de stat, suma atingea aproape 20% din încasările efective din 1930 la bugetul de stat (34,15 mld. lei) sau 2,3% din PIB-ul din acel an (286,8 mld. lei), culmea, exact cât ne cer acum să cheltuim anual americanii (dacă se poate pe pușcoace de mâna a treia).
România s-a ales cu armament ce nu corespundea specificațiilor la un preț umflat. Sună cunoscut? În schimb, politicienii implicați în derularea contractului s-au ales cu șpăgi babane. Deși majoritatea celor implicați în scandal au fost achitați în 1936, cu excepția reprezentantului Skoda - Bruno Seletzki, comisia parlamentară formată pentru anchetarea scandalului a apreciat un prejudiciu de 1,7 mld.lei (5% din bugetul statului din anul 1930 și 0,6% din PIB-ul României din același an).
Dacă ar fi să ne raportăm la PIB-ul României de anul trecut (1.606 mld. lei), atunci șpaga estimată din cazul Strousberg (40,5 mil. lei) ar echivala cu 37 miliarde de lei sau cu aproape 7,5 miliarde de euro la cursul mediu de anul trecut.
În cazul afacerii Skoda, prejudiciul constatat de 1,7 miliarde de lei (0,6% din PIB) ar fi echivalent cu aproape 9,6 miliarde de lei sau 1,95 miliarde euro.
Contractul, semnat cu Skoda în martie 1930, viza dotarea armatei române cu armament (artilerie grea în principal) în valoare de 6,75 miliarde lei.
Ce înseamnă această sumă raportat la bugetul statului și la PIB?
Raportat la bugetul de stat, suma atingea aproape 20% din încasările efective din 1930 la bugetul de stat (34,15 mld. lei) sau 2,3% din PIB-ul din acel an (286,8 mld. lei), culmea, exact cât ne cer acum să cheltuim anual americanii (dacă se poate pe pușcoace de mâna a treia).
România s-a ales cu armament ce nu corespundea specificațiilor la un preț umflat. Sună cunoscut? În schimb, politicienii implicați în derularea contractului s-au ales cu șpăgi babane. Deși majoritatea celor implicați în scandal au fost achitați în 1936, cu excepția reprezentantului Skoda - Bruno Seletzki, comisia parlamentară formată pentru anchetarea scandalului a apreciat un prejudiciu de 1,7 mld.lei (5% din bugetul statului din anul 1930 și 0,6% din PIB-ul României din același an).
Dacă ar fi să ne raportăm la PIB-ul României de anul trecut (1.606 mld. lei), atunci șpaga estimată din cazul Strousberg (40,5 mil. lei) ar echivala cu 37 miliarde de lei sau cu aproape 7,5 miliarde de euro la cursul mediu de anul trecut.
În cazul afacerii Skoda, prejudiciul constatat de 1,7 miliarde de lei (0,6% din PIB) ar fi echivalent cu aproape 9,6 miliarde de lei sau 1,95 miliarde euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu