Productivitatea pe locuitor din Vechiul Regat era superioară celei din perioada României Mari

   Vechiul Regat era mai bine structurat economic decât România Mare. Asta reiese din lucrarea dlui Victor Axenciuc - „Produsul Intern Brut al României 1862 - 2000. Serii statistice și argumente metodologice”. 

   Seria de date privind PIB-ul României sunt exprimate în dolari americani la paritatea puterii de cumpărare a anului 2000 (USD PPC 2000), pentru a elimina influența inflației. 

   Avem, de asemenea, și datele PIB-ului exprimate în prețuri curente preluate dintr-un studiu al BNR realizat în colaborare cu Băncile naționale ale Ungariei, Austriei, Serbiei, Albaniei, Bulgariei, Turciei și Greciei (vezi tabelul din imagine). În studiu, făcut la rândul său pe baza datelor din lucrarea dlui Axenciuc (cea mai mare autoritate în materie de economie istorică cantitativă din România), putem afla la cât se ridicau veniturile bugetului de stat al României în perioadele antebelică și interbelică. 

   Aplicând paritatea leu/dolar din lucrarea dlui Axenciuc, putem afla evoluția în prețuri comparabile și constante a veniturilor bugetare în perioada 1909  - 1939.

Cum au evoluat PIB-ul pe cap de locuitor și veniturile bugetare pe cap de locuitor între 1909 și 1939?

   PIB-ul pe cap de locuitor și veniturile bugetare pe locuitor din perioada interbelică arată o deteriorare față de perioada Vechiului Regat. Nivelul maxim al PIB-ului pe locuitor din Vechiul Regat în anul 1910 (1.282 USD PPC 2000) nu a mai fost atins în niciun an în perioada interbelică (vezi tabelul din imagine). De asemenea, veniturile bugetare pe cap de locuitor atinse în anul 1911 (221 USD PPC 2000) au fost mult mai mari decât cele înregistrate în toți anii interbelici (vezi tabelul din imagine).

   Seria de date din perioada Primului Război Mondial are mai mulți ani lipsă, din motive lesne de înțeles. Comparația dintre datele anterioare războiului și cele de după ne arată o productivitate și o colectare a taxelor mult mai slabă în primul deceniu de după Marea Unire. Datele studiului BNR, realizat în colaborare cu alte bănci naționale, privind PIB-ul și veniturile bugetului în prețuri curente, ne arată o inflație galopantă și mari dificultăți în activitatea de colectare a taxelor. Gradul de colectare a veniturilor la bugetul de stat a scăzut de la 17% - 18% din PIB, în ani antebelici, la 12% - 13% din PIB, în anii interbelici (vezi tabelul din imagine). 

   Trebuie spus că, în primul deceniu de după Marea Unire, inflația din România a atins cote înalte, astfel încât, un leu din anul 1913 ajunsese să fie echivalent cu peste 40 de lei în anii 1924 și 1925. În 1929 a avut loc o reformă monetară care a stabilizat prețurile. 

   La sfârșitul anilor `20, PIB-ul pe cap de locuitor a început să crească, dar creșterea a fost de scurtă durată, pentru că, odată cu dezvoltarea crizei economice internaționale, și economia României a avut de suferit. De altfel, în 1932, România a intrat în incapacitate de plată. Revenirea economică a avut loc la mijlocul anilor `30 și, probabil, dacă nu venea Al Doilea Război Mondial, PIB-ul pe cap de locuitor ar fi ajuns la același nivel cu cel din perioada antebelică (vezi tabelul din imagine).

   Dezvoltarea economică fără precedent a României în perioada interbelică e un mit. România nu a progresat economic decât, poate, la nivelul câtorva dintre marile orașe. Procentul populației urbane din anul 1939 era același ca și cel din Vechiul Regat în anul 1914, respectiv de 18,2%, conform lucrării dlui Florin Marius Pavelescu - „Ciclurile economice, evoluția demografică și funcționarea sistemului sanitar din România în perioada 1859 -1999”. În acest procent de urbanizare intrau multe târguri ale căror funcție economică era mai apropiată de cea a satului decât de cea a unei urbe propriu-zise. Indiferent câte progrese ar fi înregistrat economia în două-trei orașe mari, ponderea mare a  ruralului (locul unde nu se întâmpla nimic) anula aceste progrese.