5,3 milioane de decese pe an în UE

   La atât se ridică numărul total al deceselor din statele comunitare pe parcursul anului 2018. Cifra aferentă anului trecut o vom afla ceva mai încolo pe parcursul anului curent, dacă Eurostatul nu se închide din cauza izolării  cauzate de COVID-19 sau, mai degrabă, ca urmare a lipsei de fonduri.

   Ce înseamnă această cifră în valori medii zilnice? 14.542 decese. Cum ar fi arătat o statistică care să-ți arate zilnic cu cât a crescut numărul deceselor în UE, asta presupunând că am fi avut aceeași medie în fiecare zi? Creepy shit, nu? În seara de 1 ianuarie pe la șapte, exact în intervalul în care acum aflăm cifrele Italiei, boom!, 14.542 decese. Pe 2 ianuarie, boom - boom!, 29.084 decese. Pe 3 ianuarie, boom - boom - boom! ... și tot așa, înțelegeți ideea. 

   E o tâmpenie care nu face decât să mențină starea de panică generală a populației, iar cioclii din mass-media adoră să repete ca niște papagali cifrele morbide în speranța unei ipotetice audiențe, audiențe ce în condițiile de față nu are nicio șansă să se transforme în venituri reale pentru că lumea s-a reorientat, cumpărând doar făină Proxi și ulei de aceeași marcă și nu iphone 11.

   De la declanșarea acestei crize am impresia că lumea joacă în filmul Idiocracy. Pe scurt, filmul e comedie tâmpițică SF apocaliptică în care cel mai obișnuit om din lume (IQ mediu, înălțime medie, cu performanțe atletice, sexuale și intelectuale medii) se trezește după ce a fost criogenat de armată sau ceva de genul ăsta peste câteva secole, iar viitorul arată sumbru. Idioții au venit la putere, iar lumea arată exact ca o lume condusă de idioți. Lumea nu mai consumă apă, ci doar un suc acidulat albastru care „conține electroliți”, argument suprem folosit pentru consum atunci când oamenii sunt întrebați de ce beau acea porcărie. Întrebați dacă știu ce sunt electroliții sau la ce folosesc, consumatorii răspund printr-o definiție circulară de genul elelctroliții sunt electroliți și ne fac bine pentru că sunt electroliți. Nimeni nu mai bea apă, pentru că aceasta e folosită doar la toalete, iar recoltele sunt la pământ pentru că sunt irigate cu același suc albastru ce conține electroliți. Doar auzul că folosești apa sau ai de gând să bei apă „like in the toilet?” provoacă râsete. E un dezastru pe toată linia, iar lămuririle pentru situația dată sunt de o inepție totală. 

   Lumea de azi e în același film, iar izolarea în case pe o perioadă nedefinită e un fel de suc albastru ce conține „electroliți”. Idioții ce ne conduc ne explică savant că încearcă să pună cât mai puțină presiune pe sistemele de sănătate, dar în același timp anulează pentru nu știu cât timp internările și operațiile care n-ar fi urgențe. Cât va mai trece până când se vor suspenda programele de oncologie și alte asemenea programe? Câți pacienți sunt condamnați deja la moarte sigură dacă nu vor mai fi bani la buget? Câți oameni vor fi condamnați la moarte sigură dacă politica de închidere a tot ce mișcă în economie va mai continua în lunile ce urmează?

    În America studiile arată că un punct de șomaj în plus înseamnă 40 de mii de morți, de multe ori mai mult decât cifra de aproape 600 de decese din prezent cauzate de COVID-19. Tot în America, anul trecut, au murit peste 34 de mii de oameni de gripă, adică o medie de 93 decese zilnic. N-am văzut nicio statistică în timp real care să arate evoluția deceselor cauzate de gripă sau media să facă atâta caz.

   Toată lumea s-a speriat de cifrele Italiei și de nivelul mortalității din această țară, dar nimeni nu bagă în seamă cifrele foarte reduse ale Germaniei sau ale altor state. Se merge pe premisa greșită că mortalitatea ridicată raportată la numărul de cazuri e mai mare din cauza structurii vârstei populației. E o tâmpenie ce cade la o scurtă analiză a structurii populației. În Italia ponderea populației cu vârstă mai mare de 65 de ani e de 22,8%  din totalul populației, în Germania e de 21,5% (accesează datele Eurostat aici). În cifre absolute Germania are mai mulți bătrâni decât Italia (17,9 față de 13,7 milioane), deci teoria mortalității ridicate din cauza populației îmbătrânite cade. Cel mai probabil mortalitatea ridicată e corelată cu numărul real de cazuri, ce s-ar putea să fie de vreo zece sau chiar douăzeci de ori mai mare decât cele depistate prin testare.

   În România aud idioți ce fac apel la lume să lucreze din casă dacă se poate. În țara din UE cu cele mai puține joburi la distanță se face apel la munca din fața calculatorului. Peste două săptămâni când vor începe muncile agricole, cei de la țară vor manevra sapele ascultători din case cu joystickul. Alții se iluzionează că pe noi n-o să ne ia dracu` că economia poate reporni la comandă și că importante sunt viețile. Au dreptate, importante sunt viețile, dar depinde la ce vieți te raportezi, la victimile de COVID-19 sau la cele ce nu vor mai primi îngrijiri medicale în perioada următoare, sau poate la medicii infestați din cauza lipsei de echipamente. Ca și în cazul statisticilor epidemiei depinde la ce te raportezi și dacă cifrele contaminării sunt corect și obiectiv evaluate.

   În tot acest timp, pe tăcute, Germania a furat startul la împrumuturi. A luat vreo 350 miliare  de euro de pe piețe. Când o să ne trezim noi și alții ca noi vom mai lua praful de pe tobă de pe piețele financiare, pentru că cei ce împrumută de regulă sunt antamați deja de marile economii. De ce s-a dus Germania pe piețele financiare și n-a ordonat BCE să dea drumul la tiparnița de euro? Cel mai probabil vom afla motivul în acțiunile Berlinului peste câteva săptămâni. Bănuiesc că nu vrea să dea drumul prea tare la tiparniță și, după ce lumea se va plictisi de raportarea zilnică a morților, va merge din nou pe cartea austerității. Știți, cartea aia care s-a transpus la noi în închiderea de spitale și economii la bugetul sănătății.