Cu bugetul gripat de COVID - 19, Orban și Cîțu reiau retorica antibugetari

   În speranța că românii vor pleca iarăși pe fentă și nu vor observa dezastrul gestionării situației de criză, guvernul Orban bagă din greu placa tăierilor salariale și în sistemul de stat. Ce se naște din PDL pe timp de criză, doar salarii de bugetari mănâncă, chiar dacă acum se cheamă PNL.

   Amuzant e că în această manevă imundă intră și unii ziariști ai căror doi neuroni aleargă în zadar unul după altul în speranța realizării unei sinapse. Se țipă că bugetarii trebuie să sufere la fel ca și toți cei ce și-au pierdut slujbele. Reamintesc acestor unineuronali că bugetari sunt cadrele medicale din spitale, poliția de pe stradă, armata,  profesorii, nu doar cei din administrația locală și centrală. 

   De fapt, dacă e să ne luăm după datele Ministerului de Finanțe din luna ianuarie a acestui an (accesează documentul aici), din cele 1,24 milioane de posturi ocupate în sectorul bugetar, 797 mii reveneau administrației centrale, iar în acest număr intrau 204 mii de posturi la MAPN și MAI, adică armată, poliție și servicii, 289 mii erau reprezentați de cadrele din învățământ și aproape 17 mii țineau de Ministerul Sănătății. 

   Administrația locală avea un număr de aproape 444 mii de posturi, iar din aceastea 134 de mii țineau rețeaua sanitară locală. Iată că 644 de mii de posturi din 1,24 milioane, deci mai mult de 50% erau posturi ce sunt absolut necesare funcționării statului. La acestea se adaugă un număr de 147 mii de posturi ai instituțiilor ce se finanțează exclusiv din fonduri proprii, deci un total de 792 de mii de posturi  din 1,24 milioane (63%). În mare, 63% din posturile aparatului bugetar nu prea pot fi tăiate.

   Restul postuturilor de aproape 449 mii se împart între cele două mari componente ale aparatului administrativ, pe diverse ministere sau autorități locale.

  Datele Eurostat din 2019 ne arată că avem cea mai mică ponderea a bugetarilor în numărul de salariați din UE. 

   Da, deși mulți demagogi ne explică zilele acestea cât de stufos e aparatul nostru bugetar, când ne uităm la cifrele Eurostatului (accesează datele aici), doar 17,8% din numărul total salariaților din economie activau în domeniile administrația publică, apărare, educație, sănătate și asistență socială, adică în ceea ce în mare numim sectorul bugetar. Nicio altă țară comunitară nu avea un procent mai mic decât al nostru.

Media UE (cele 27 state rămase) era de 25,9%, iar state precum Franța, Danemarca, Finlanda, Suedia depășeau 30%. Germania, cea care ni se pune de fiecare în față ca termen de comparație, avea un procent de 25,9%, fix la nivelul mediei UE.

   State estice precum Bulgaria (20,5% din totalul salariaților din economie), Ungaria (22,4%) și Polonia (24,1% - accesează datele aici) aveau procente mai mari decât noi. În afară de noi, niciun stat comunitar nu avea o pondere mai mică de 20%.

   Bineînțeles că în categoriile salariaților din învățământ și sănătate intră și cei din sectorul privat, dar aceștia au în toate statele UE o pondere mică și nu influențează cu mult ponderea per total a sectorului de stat.

   Așadar, avem cei mai puțini bugetari din UE raportat la structura salariaților din economie și totuși există idioți care susțin că e nevoie și de mai puțini bugetari.

   Deși aceste date sunt publice și accesibile oricui, de la ultima criză economică încoace se menține cu obstinanță această temă în discursul public. De ce? E același motiv pentru care mai ieri, adică cam acum o lună ca să fiu mai exact, vinovatul de serviciu pentru lipsa forței de muncă prost plătite era asistatul social care prefera să ia un venit minim garantat de 200 - 250 lei pe lună (atât e suma medie plătită) în loc să meargă la muncă pe un salariu minim. 

   E logic? Binențeles că nu e logic, dar niciun privitor la aceste făcături de știri nu era informat cât e ajutorul mediu de venit garantat. Toți aveau impresia că e imens și cei ce-l primesc se lăfăie în bani. Lumea strângea din pumni și înjura asistatul social, iar tembeliziunile mai bifau o făcătură de știre ca să abată atenția de la faptul că salariile foarte mici nu atrăgeau forța de muncă și nu refuzul ipotetic al unor asistați localizați de regulă în cele mai sărace județe, cu cei mai mulți șomeri, deci fără prea multe locuri de muncă disponibile.

   Și acum jucăm pe vechea melodie cântată de Băsescu și PDL în 2009. De ce? Pentru că e mai simplu ca românul să înjure un bugetar ipotetic, bine plătit și mult dimensionat ca număr în imaginarul colectiv, întruchipat de regulă de un clasic plimbător de foi, și nu un bugetar anume care „a restructurat” sistemul medical închizând spitale de stat și permițând înflorirea clinicilor private ce s-au dovedit de „real ajutor” în actuala criză. Tot același bugetar ce poate fi numit punctual a „reformat” în ultimele trei decenii și învățământul prin distrugerea grădinițelor de stat și sprijinirea fabricilor de diplome în învățământul universitar. Toate aceste restructurări s-au făcut prin drenarea resurselor publice (doctori, profesori, fonduri) către sistemul privat.

   Cu ce vin nou liberalii acum față de 2009? Cu nimic. Aceeași strategie ineptă de reducere a veniturilor salariaților pe timp de scădere masivă a consumului. Ok, deci partea de sector privat s-a dus în cap exceptând câteva domenii cum sunt industrie alimentară, comerț cu alimente și transporturi de alimente. Ce faci cu ceea ce mai funcționează și susține cât de cât consumul atât de tare afectat? Tai. De ce? Pentru ca să sufere și ei ca și ceilalți. Ok, suferă, dar asta va relansa economia? Nu, dar gherțoiul care țipă că avem prea mulți bugetari, deși e exact invers, se va simți câteva zile oarecum mai bine mental că a murit și capra vecinului.

   Dacă tot e să tăiem în carne vie în sectorul bugetar, poate e mai bine să începem cu serviciile de informații. Nu de alta, dar avem cei mai mulți securiști pe cap de locuitor din UE. Apropo, unde erau serviciile acum o lună și ceva sau două când trebuiau să-l tragă de mânecă pe Iohannis s-o lase mai moale cu alegerile anticipate și să se ocupe de înzestrarea spitalelor cu echipamente? Unde sunt aceleași servicii în programele de achiziții de echipamente medicale derulate în prezent? 

   Tot dacă trebuie să tăiem, poate ar trebui redirecționați banii pentru înzestrarea armatei către susținerea populației pe timp de criză. Cred că Trump ar înțelege acum că suntem rupți în fund și nu mai avem bani nicideunele. Și dacă nu înțelege, asta e. Suntem prea săraci ca să ne mai batem capul ce impresie facem stâpânilor. 

   Am spus acum mai bine de trei săptămâni (accesează postarea aici) că această criză va fi mai cruntă decât cea din 2008 - 2010 și că geniile ce ne conduc n-au nicio strategie. Se pare că acum și-au formulat una, cea a învrăjbirii segmentelor de populație, bugetari versus privați. Așa e la noi când dăm de greu, serviciile au grijă să ne spargem capul între noi. Pun pariu ncă următoarele ținte sunt pensionarii și, binențeles, asistații social.