România vs. UE la PIB din 1989 încoace

   În 1989, nostalgicii ne spun că Ceaușescu ne-a lăsat o țară la cheie, prin cheie înțelegând în primul rând fără datorii și, mai apoi, cu industrie relativ dezvoltată, balanță comercială pozitivă, etc.

   Mândria de a nu avea datorii, venită după momentul 1982, când intrarea în incapacitate de plată a fost evitată în ultimul moment, ne-a costat șapte ani de criză socială, în care poporul a fost pus forțat la regim, alimentar în primul rând. Ceaușescu a vrut să plătească în șapte ani o datorie publică externă ce trebuia inițial să fie rambursată în 25 de ani. Din cauza plății anticipate a datoriei, sectorul industrial, cel pentru a cărui dezvoltare s-a îndatorat România, a fost privat de investițiile necesare ținerii pasului cu progresul tehnic. Tot câștigul de pe urma exportului net era direcționat pentru plata datoriei. În 1989, România nu mai avea datorii, dar nici perspectiva economică nu arăta prea bine.

   Așa se face că, la căderea regimului comunist, Republica Socialistă România era deja în al doilea an de recesiune economică, industria era cu un deceniu sau mai bine în urmă în privința nivelului tehnologic, iar populația era ajunsă la limita răbdării. Tot sacrificiul făcut pentru industrializarea țării a fost anulat de decizia plății anticipate a datoriei.

   Din datele Fondului Monetar Internațional și ale Eurostatului, am putut să calculez cum stătea România în materie de PIB pe locuitor la paritatea de cumpărare față de celelalte state europene în anul 1989 și cum a evoluat raportul de productivitate cu celelalte state comunitare până în anul 2020. 
   Trebuie precizat faptul că am apelat la datele FMI pentru anii 1989 și 1990, iar la datele Eurostat pentru cele din anul 1996 încoace. Am luat anul 1996 și nu 1995, pentru că datele unor state ex-comuniste comunitare încep din acel an. 

   Cum a evoluat productivitatea românilor raportat la ceilalți europeni din 1989 încoace?

   În 1989, din cele 28 de state actuale membre UE, avem date pentru 20, inclusiv România, unele state, cum sunt cele baltice, iugoslave sau cele ce formau Cehoslovacia, nefiind evidențiate în statistica FMI (vezi tabelul din imagine).
   Conform acestor date, România anului 1989 era sub Bulgaria în privința PIB-ului pe locuitor la paritatea de cumpărare, productivitatea medie a vecinilor fiind cu 22% mai mare decât a noastră. Vecinii maghiari aveau o productivitate la paritate cu 44% mai mare decât a noastră. Eram totuși peste polonezi, productivitatea acestora fiind cu 9% mai mică decât a noastră. 
   Dintre statele actuale comunitare, cel mai bine la capitolul productivitate față de noi stătea Luxemburgul, PIB-ul pe locuitor din această țară fiind de 4,46 ori mai mare decât cel din România (vezi tabelul din imagine).

   În anul 2000, PIB-ul pe cap de locuitor din România era cel mai scăzut dintre toate statele actuale membre UE. După un deceniu în care economia a traversat o criză în „W”, România ajusese din nou la fundul sacului. Vecinii bulgari aveau în anul 2000 un PIB pe locuitor la paritatea de cumpărare mai mare cu 15% decât noi, iar vecinii maghiari cu 121%. Polonezii, care în 1989, dar și 1990, erau în urma noastră în privința PIB-ului pe locuitor la paritate (vezi tabelul din imagine), aveau în 2000 o productivitate medie mai mare cu 85% decât noi.
   PIB-ul pe locuitor din Luxemburg, țara comunitară aflată la cea mai mare diferență de productivitate, era de 9,33 ori mai mare decât cel de la noi, și vorbim de paritate de cumpărare, pentru că, în prețuri curente exprimate în euro sau dolar, diferența era mult mai mare (vezi tabelul din imagine).

   În anul 2010, la trei ani de la aderarea la spațiul comunitar, România era în al doilea an de recesiune. PIB-ul de la noi îl depășise pe cel al vecinilor bulgari (raport de 1 la 0,87), dar eram în continuare sub cel al vecinilor maghiari (raport de 1 la 1,25). Oricum, deși pe locul 27 între cele 28 de state comunitare, România recuperase teren față de majoritatea actualelor membre UE (vezi tabelul din imagine).

   În 2020, conform Eurostat, PIB-ul la paritate de la noi ne plasa pe locul 24 între cele 27 de state comunitare, la egalitate cu Slovacia. În urma noastră era Croația (PIB pe locuitor mai mic cu 9%), Grecia (PIB mai mic cu 11%) și Bulgaria (PIB mai mic cu 23%). Față de vecinii maghiari ne-am aproipiat la cel mai mic ecart de productivitate din 1989 încoace, PIB-ul pe locuitor de la ei fiind mai mare cu 4% (vezi tabelul din imagine).

   Dacă raportăm datele din 2020 la cele din 1989, observăm că am recuperat teren față de majoritatea statelor actuale membre comunitare. Singurele state care stau mai bine în prezent decât noi în privința raportului de productivitate față de anul căderii comunismului sunt Polonia și Irlanda (vezi tabelul din imagine). 
   Dacă în cazul Irlandei, țară ce și-a umflat statistic cu mai bine de o treime PIB-ul în ultimii ani, prin înglobarea în exporturi a operațiunilor unor mari companii ce și-au mutat sediul în acest stat din cauza climatului fiscal prietenos, nu prea avem ce să ne reproșăm, în schimb, în cazul Poloniei, chiar avem. 
   Vedem că polonezii, deși au pornit în 1990 de pe o poziție inferioară în materie de productivitate, acum sunt înaintea noastră. Realizăm în acest fel cât de mult ne-a costat clasa noastră politică în anii '90, pentru că terenul pierdut în tranziție de România ne-a adâncit decajele de dezvoltare față de restul statelor comunitare, iar cursa de recuperate a devenit mai lungă.