Mitul dezvoltării Ungariei sub conducerea lui Orban

   Viktor Orban, premierul Ungariei din 2010 încoace (anterior a mai deținut această funcție și între 1998 și 2002), ne este dat exemplu de fiecare dată când se vorbește despre interes național și suveranism în UE. În opoziție cu acesta, în dezbaterile publice, sunt puși ultimii doi președinți ai României, Băsescu și Iohannis.   Ai noștri sunt aduși în discuție mai ales când se vorbește despre slugărnicie, neputință, lipsă de viziune. Orban e exponentul noului curent de suveranism ce ia avânt tot mai mult în Europa, iar Iohannis, deși numele nu-l prea ajută, pare a fi dintr-o poveste cu fanarioți, doar că acum, spre deosebire de secolul XVIII, se slujește la două Înalte Porți, Buxelles și Washington. Și pe timpul lui Băsescu, mai ales după a doua suspendare, poziția de ghiocel în fața stăpânilor era singura strategie de politică externă a României. Mai nou, Iohannis, prin intermediul consilierului său Dudu Ionescu, se declară și el suveranist. O fi suveranismul ăsta un fel de vacanță prin Madeira pe care ți-o poți achiziona din banii obținuți vânzarea celei mai scumpe șepci din lume?

   Să revenim la personajele aflate în discuție și mai ales la economiile țărilor ce le cârmuiesc, cu sau fără partea de câr. Deși ni se spune tot timpul de către presă și, mai grav de către economiști cu pretenții, că Orban, prin promovarea intereselor economice ale Ungariei a adus mare prosperitate în țara vecină, realitatea e exact pe dos. Din păcate, ca mai tot ce mișcă în peisajul mass-mediei autohtone e lovit grav de boala diletantismului, a expertizei nesusținute de nimic. Economiștii ce se perindă pe la televiziuni sunt și ei în această horă, dovedind că nu dau doi bani pe instrumentele esențiale în meseria lor, cum ar fi statistica.

   Orban a condus economia Ungariei încontinuu din 2010 încoace, la noi, sub conducerea lui Băsescu și Iohannis, s-au perindat pe postul de premier vreo zece personaje, mai mult sau mai puțin agreabile, dar majoritatea habarniști de primă clasă în materie de economie. Avem de o parte stabilitate și de cealaltă vreo zece premieri urcați pe roata de bâlci fără elemente de siguranță. Ai putea crede că Ungaria din 2010 a decolat în materie de indicatori economici, iar România s-a afundat tot mai mult. Ei bine, treaba nu stă chiar așa, dovadă stau indicatorii economic selectați.

   Am luat ca indicatori PIB-ul total și PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în preturi curente și comparabile (euro și euro PPS), soldul Contului Curent exprimat în prețuri curente și câștigul mediu net anual pe salariat plătit cu 100% din salariul mediu pe economie în prețuri curente și comparabile (vezi datele din imagine).

   Între 2010 și 2021, creșterea PIB-ului total al Ungariei a fost de 54,1% în prețuri curente și de 44,3% în prețuri comparabile. În România celor 10 premieri ce s-au perindat pe la Palatul Victoria creșterea a fost de 87,2% în cazul PIB-ului exprimat în prețuri curente și de 69,9% în cazul celui exprimat în prețuri comparabile.

   PIB-ul pe locuitor a crescut în Ungaria între 2010 și 2021 cu 58,7% în prețuri curente și cu 47,4% în prețuri comparabile (euro PPS - euro la puterea de cumpărare standard din UE). La noi, PIB-ul pe locuitor a crescut cu 98,1% în prețuri curente și cu 79,8% în prețuri comparabile. Din nou cei zece negri mititei și cam proști pe alocuri se dovedesc a fi peste geniul din dealul Budei.

   Câștigul mediu anual net pe salariat a crescut cu 61,3% în prețuri curente în țara vecină, iar cel în prețuri comparabile cu 59,3%(vezi tabelul din imagine). La noi creșterea a fost de 106,7% în prețuri curente și de 107% în prețuri comparabile.

   Contul curent al țării vecine s-a dus în cap în ultimii ani spre deosebiere de anul 2010. Dacă în 2010 Ungaria era pe plus în privința soldului cu 290 milioane de euro, anul trecut soldul negativ a ajuns la 6,18 miliarde de euro. E drept că noi avem un sold negativ de aproape trei ori mai mare, dar n-am plecat niciodată în această perioadă de la un rezultat pozitiv ca să ajungem pe minus(vezi datele din imagine).

   Puteam să mai aduc indicatori spre comparație, cum ar fi gradul de îndatorare (76%din PIB în Ungaria și 49% în România), dar toate aceste date ne arată că Victor Orban nu e un geniu al economiei, iar politica dusă nu a creat bunăstare în ultimul deceniu, din contră, a creat o evoluție lentă, atât de lentă încât noi, cu clasa politică de doi bani din fruntea țării, am ajuns să le suflăm în ceafă ungurilor, reducând considerabil decalajele de dezvoltare ce ne separau.