Elefantul roșu cu purici vs. hot-dog-ul anost nemțesc

   2009 - seara alegerilor prezidențiale - un „câștigător” imita discursurile americane și-și clama dragostea pentru nevasta-sa, ce l-a suportat, săraca de ea, așa „prostănac”  cum era, vreun sfert de veac. Mai târziu, la vreo săptămână, sărmana nevastă de Primăverii ne dezvăluia motivul pentru care consortul ei a sucombat după socoteala urnelor. Era de vină ... atacul energetic mov!

Ce ne-a adus Moș Biden?

    Bla-bla-bla, garantăm securitatea, bla-bla-bla, articolul 5 din tratatul NATO, bla-bla-bla, noi, dar, și voi, Chevron. Care, bă, nu înțelegeți? Ce nu vă e clar? Da, vă garantăm, dă-vă dracu`, dar, și voi, dacă mă înțelegeți?! Altfel nu, nici noi. Aaaa, da, că era să uit, și statul de drept, justiția, corupția, etc. și ... ce-ai mai zis tu Traiane?

Politica surprinderii adversarului cu pantalonii în vine

   Imaginea UE și a SUA din ultimile luni vis-a-vis de situația din Ucraina seamănă cu cea a doi bețivi surprinși de o doamnă la colț de bloc, dimineața, în timp ce se duelau cu jeturile rezultate din consumul excesiv de bere la pet.

Sacoșa plină: la dus - pentru Licurici, la-ntors - pentru el

Continuarea jurnalului:

   Ziua 3

   Azi m-am întâlnit cu Biden. M-am antrenat cam două luni pentru discurs. Mori de ciudă, Traiane? Când colo, ce să vezi! Biden e un nesimțit, se uita la ceas de la prima strângere de mână. Degeaba am început eu cu istoria primilor coloniști, că la al doilea val de coloniști, un an mai târziu în istorie și un minut în discurs, m-a întrerupt și mi-a zis că cei de la Chevron i-au transmis că n-am plătit factura la „masă”. I-am răspuns c-o s-o plătesc și-am vrut să continui. Biden ieșea pe ușă, deja. Din prag mi-a zis să respect justiția și despre treaba cu vizele ... încă nu. M-am scărpinat în cap, m-am uitat la Corlățean, idiotul își repeta în gând discursul pe care n-o să-l mai rostească nicăieri, poate într-o carte viitoare, fără bibliografie. Nervos, m-am întors la hotel.